Cartea nescrisă – fragment de roman – 12

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––

Somnorosul e derutat. El voinţă are, nu asta îi lipseşte, dar se pare că, oricât ar încerca, degeaba… Se opreşte la poalele muntelui şi amuşină încercând să regăsească ceva familiar. Mirosul copacului putred, urma celor care au „însemnat” locul, orice. Are nevoie disperată de ceva care să-l reintegreze mental în peisajul iniţial.
Îşi aminteşte peştera întunecoasă şi razele soarelui gâdilându-i nările. A strănutat o dată, tare. S-a trezit nervos şi înfometat. Stomacul îi chirăia de parcă era prima oară când resimţea lipsa îndelungată a hranei. Şi-a croit drum printre pietrele care-i blocau ieşirea şi a respirat aerul proaspăt de afară. Puternic, îmbătător, dându-ţi senzaţia că ai putea stăpâni totul numai cu privirea.
Mai la vale, lângă râu, un muşuroi de culegătoare de zeamă de flori bâzâiau de zor. Somnorosul s-a îndreptat într-acolo. A desprins unul dintre multe şiraguri de dulceaţă şi l-a lăsat să-i alunece de-a lungul gâtlejului.
Culegătoarele s-au făcut că nu observă. Până la urmă, animalul arătase bun simţ. Se servise doar cu o mică parte, cu grijă, fără să le distrugă muşuroiul.
Dulceaţa era bună, dar nu te sătura, aşa că somnorosul a plecat mai departe în căutarea unei hrane serioase. La un moment dat, pe lângă el s-a pierdut un urechiat în ţopăitul lui nebun, dar nu l-a băgat în seamă. Urechiaţii erau mult prea rapizi şi el prea puturos. Însă, altceva i-a atras atenţia. La marginea apei, un melc zburător părea că doarme. Somnorosul
şi-a oprit respiraţia greoaie, punându-se la pândă. Melcul avea mărimea a trei zburătoare şi era gustos. Tare gustos…
Somnorosul a lăsat aerul să treacă pe lângă el şi cu botul în pământ, a început să înainteze. Melcul era prea absorbit de propria-i imagine în apă, aşa că somnorosul a ajuns cu uşurinţă până la doi paşi de el. Şi-a pregătit atacul. În ultima clipă, zburătoarea l-a simţit şi a avut intenţia de a fugi, dar prea târziu. Somnorosul a lovit.
Jap!… Acela a fost sfârşitul.
Măruntaiele calde erau delicioase şi asta era o plăcere pe care nimic nu ţi-o putea strica. Nimic, în afară de plasa care s-a abătut asupra lui, stânjenindu-i mişcările. Somnorosul a rămas nemişcat pentru câteva clipe, nevenindu-i să creadă. Cineva chiar încerca
să-l prindă!
S-a întors uimit şi a văzut neomul. Acesta ţinea capătul plasei într-o mână şi un fel de armă în cealaltă.
Somnorosul a rânjit. După atâta şi atâta timp, unii încă nu îşi cunoşteau locul. Dacă fiinţa asta infimă credea că îl poate doborî cu astfel de „beţişoare”, se înşela. A înghiţit bucata de melc ce-i rămăsese atârnând de bărbie şi cu o gheară a rupt plasa.
S-a apropiat de neom fără grabă. Straniu, acesta nu a încercat să fugă, sau măcar să se retragă. Acum era mult prea aproape ca ceva să mai poată împiedica lupta.
Somnorosul a tras un răget zdravăn şi s-a repezit. Lovitura lui ar fi putut sfărâma o stâncă, dar neomul nu mai era acolo. Enervat, s-a întors şi atunci ceva rece l-a înţepat după urechea stângă. Brusc s-a simţit moleşit şi labele au încetat să-l mai asculte.
Totul s-a înnegrit.
Sau „se înnegrise”, pentru că, acum, se află la poalele muntelui, soarele îi arde ceafa şi neomul, agăţat de o stâncă pluteşte precum o floare pe râu. Somnorosul mormăie şi labele îi zvâcnesc despicând creatura perfect pe jumătate. Îşi aruncă răcnetul de triumf ridicându-se pe membrele din spate. Imaginea iar îşi pierde conturul. Acum stă faţă în faţă cu o fetiţă într-o rochie albastră. Somnorosul se retrage şi puiul de om încearcă să-i spună ceva, dar zăreşte neomul agăţat de stâncă şi înecat de atâta furie se repede. Îl face bucăţele mici-mici şi apoi totul se preface în ceaţă şi povestea se reia. Se pare că neomul are mai multe vieţi.
Prea multe…

Acest articol a fost publicat în numărul 59

1 răspuns

  • Naratiunea dumneavoastra este captivanta, la fel si modul de expunere. Daca, in schimb, ar disparea numeroasele repetitii care devin suparatoare, scrierea dumneavoastra ar curge ca apa unui izvor de munte. De asemenea, propozitiile scurte le puteti aduna cu usurinta intr-o fraza care sa permita expunerea ideii fara a fi sectionata.
    Cu admiratie, Carmen!

    P.S. Imi cer scuze pentru indrazneala de a fi intervenit. Sper sa nu deranjeze…



Lăsaţi un răspuns