Mariana Tănase
din ciclul “Ambarcaţiuni”

Pe culme, etrava,
despică
talaz după talaz.
În siaj,
barcaz după barcaz.
E lung convoiul!
Pe ceruri,
albatroşii
cu soare în penaj
deplâng sonor matrozii
- scrisori in bastingaj.
Un mus
zăreşte ţărmul din înalt
- e albatrosul –
e figura
ce strigă-ntâi
Pământ!
Pământ!!!
Ahoy!
Coboară velatura!
O voltă,
prova-n vânt
zăresc cu toţi pământul!
Tangajul îi aruncă
în plâns
în râs
- soarele e sus.
Scârţâie de ancoră
greutate mare.
Soseşte caravela
cu santal, mirt şi sare!
Pe cheiuri e rumoare
în ochi
altă culoare
în doruri
e apus !

2 comentarii la “Caravela”