Loading...Mariana Tănase
din ciclul „Ambarcaţiuni”
Pe culme, etrava,
despică
talaz după talaz.
În siaj,
barcaz după barcaz.
E lung convoiul!
Pe ceruri,
albatroşii
cu soare în penaj
deplâng sonor matrozii
– scrisori in bastingaj.
Un mus
zăreşte ţărmul din înalt
– e albatrosul –
e figura
ce strigă-ntâi
Pământ!
Pământ!!!
Ahoy!
Coboară velatura!
O voltă,
prova-n vânt
zăresc cu toţi pământul!
Tangajul îi aruncă
în plâns
în râs
– soarele e sus.
Scârţâie de ancoră
greutate mare.
Soseşte caravela
cu santal, mirt şi sare!
Pe cheiuri e rumoare
în ochi
altă culoare
în doruri
e apus !
Doar clopotul ce desparte carturile… atat.
Am simtit cum se zbate valul si misca talazul
Aşa am şi vrut să creez atmosfera vechiului port. Să aduc vasele de comerţ care, urcau şi aici cândva, demult.
Cu drag.