Când ochii îmi par goi…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 1,67 din 5)
Loading...

Emil Fanache

Când ochii îmi par goi ca o vitrină
Refuz să văd corăbii învelite
Eu văd numai catargele zdrobite
Şi apa în contururi de retină.

Iar genele unite-n lanuri arse
Se zbat în vânt ca aripa de molii
Ca steagurile ce le poartă solii-
În viaţă nu sunt roluri ci doar farse.

E mitul vechi cu scena şi actorii
Ce mă-ncânta demult… o fadă glumă
Şi-acum îmi pare că veniră norii


Şi au pornit o aprigă furtună
Plouând pe scenă, răspândind fiorii,
Dar nu cu stropi de ploaie ci cu… brumă.

Acest articol a fost publicat în numărul 2

1 răspuns

  • Frumoasa comparatia : genele … se zbat in vant ca aripa de molii” – molia simbolizand prevestirea unei nefericiri iminente
    „E mitul vechi cu scena si actorii” – alte roluri,aceeasi masca – duce cu gandul chiar mai departe la inceputuri cand era doar „panem et circenses”
    „Plouand pe scena cu stropi de bruma” – reflecta tristetea ploii in drumul ei inevitabil spre zapada ce simbolizeaza alba imparatie a mortii.
    Cu pretuire pentru acuratetea stilului,
    Lucileta



Lăsaţi un răspuns