Când eşti

Monica Sumalan

Iubirea mea o dăruiesc cerului
Când respira liber fără nori,
Florilor din câmpie şi susurului de izvor.
Iubirea mea eşti tu rătăcită-n dimineţi,
Albul şi negrul, primavara şi liliacul.
Umbrele nopţii transformate-n orhidee.

Lăsaţi un comentariu

Trebuie să fiţi autentificat(ă) pentru a publica comentarii.

Donaţi pentru susţinerea revistei
Activitate recentă pe forum