Loading...===================================================
Tăcerea-mi îngheaţă
vorbele,
cu braţele deschise
voi locui în cuvintele tale
înainte de a le fi spus.
Mă voi plimba prin fiecare vers
ca o fereastră de tren prin câmpie
şi la fiecare oprire-n noapte
voi da jos luna pe un peron.
Prin fiecare ţinut, privelişti
îmi vor vindeca rănile,
prin inima frunzei va urca seva
venită de sub pietre, din rădăcini.
O rugăciune îmi dă dezlegare
să reproduc în cuvinte
tot ce văd şi ce nu văd din umbră.