Silviu Someşanu

Cad frunzele şi mâinile se rup
Sărutul meu în ierburi moare,
Arama lor coboară-n trup
Prin ochiul dus după cocoare.

Cad frunzele iar tu când treci
Durerea-n ele mi-o aduni,
Cu raze somnambule tot mai reci
Se îmbată luna printre pruni.

Cad frunzele şi-n ochii laşi
Sărutul meu îndepărtat s-a şters,
Sunt singur şi-mi aud în mers
Cadenţa timpului sub paşi.

Nu voi cerşi sărutul niciodată
Întipărit pe buze cu un râs,
Pe talpa uşii îngenuncheată
Tu să mi-l dai cu un surâs.