Blocat în întuneric

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

============================

Un scut în faţa inimii mele,
Un vîrf ascuţit îmi împunge sufletul.
Jos sunt căzute infinite stele
A căror căldură îmi arde trupul.

 

Sunt orb şi fără simţuri,
Indiferent de orice întîmplare,
Pierdut şi fără sens a vieţii,
Viu, c-o mică doză de suflare.

 

Blocat în întuneric fără de ieşire.
Sunt ca acul ceasului
Ce are un pic de energie
Rotindu-mă pe vîrful cercului.

 

Timpul ce se scurge invizibil
Acum îl văd cum trece,
Trecerea-i şi timpul devine acum vizibil,
La ultima suflare timpul chiar mă frige.

 

Tu poţi să fii a mea tratare,
Dărueşte-mi supradoze de suflare,
Deschide-mi ochii spre lumină
Şi scurgerea să fie mult mai fină.

 

De vreai într-adevăr să-mi fii tratare,
Să-mi dăruieşti o doză de suflare
Şi să aprinzi culori diverse de lumini
E destul să simt acum a tale mîni.

Acest articol a fost publicat în numărul 80

Lăsaţi un răspuns