Bărăgan

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––––

Ora non resta che chiudere gli occhi
e respirare piano
perché ti voglio assaggiare,
primavera,
ed addomesticare,
bella e gitana che sei
e distante,
e la tua corazza di mistero e vetro
si dissolve
nel tramonto che t’accoglie,
nel tramonto che riveste il tuo cammino..

Acum nu rămâne decât să închid ochii
și să respir încet
pentru că vreau să te simt,
primăvara,
și să te îmblânzesc,
frumoasă și gitană cum ești
și distanța,
și platoșa ta de mister și de sticlă
se dizolvă
în apusul care te întâmpină,
în apusul care îmbracă drumul tău..
..ed era frontiera,
era rugiada di terra fertile..
il fiume già spezzava le mie illusioni
e l’ovest si stagliava in lontananza
dove le prime alture carpatiche mi parlavano di casa..
l’estate era lontana,
ma di quella terra e di quei sassi
avrei ancora spezzato le mani..
restano i ricordi
e qualche giorno in più
regalato al tempo che scorre.
 
..et c’était la frontière,
c’était rosée de terre fertile..
la rivière brisait déjà mes illusions
et l’ouest se détachait au loin
où les premiers hauteurs carpatiques me parlaient de chez moi..
l’été était loin,
mais de cette terre-là et de ces pierres-là
j’aurais encore cassé mes mains..
restent-ils les souvenirs
et quelque jour en plus
donné au temps qui roule.

..și era frontieră,
era roua de pământ fertil..
râul frângea deja iluziile mele
și vestul se reliefa în depărtare
unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă..
vara era departe,
dar de acel pământ și de acele pietre
mi-aș fi zdrobit în continuare mâinile..
rămân amintirile
și câteva zile în plus
dăruite timpului care se scurge.

Acest articol a fost publicat în numărul 50

Lăsaţi un răspuns