Florin Molnar

Tatăl meu, haiduc ateu,
Pe-nserat, sub umbra foii,
S-a iubit cu fiica ploii
Şi-am venit pe lume eu.

II

Lapte-am supt de la lupoaică,
De vânat flămândă tare,
Fiu bastard, crescut – om mare
Lâng-o fiară – blândă maică.

III

Am urlat cu lupi la Lună
După miere albinească
Şi-a venit să mă hrănească
Din bârlog, ursoaica brună.

IV

Cu săgeţi şi lungi cuţite
Am vânat un pui de înger
Doborât pe flori de sânger
Între pietre ascuţite.

V

Potere m-au fugărit
Prin pădure, prin zăvoi,
Biciuit de vânt şi ploi,
M-am rugat şi n-am pierit.

VI

Cu un glonţ de haiducie
Am vânat un pui de rege;
De păcat să mă dezlege
Mi-am luat moartea de soţie.

Fără glas, sub umbra foii,
Mă jeleşte fiica ploii…