Author Archives: Tatiana Moise

Legenda prezentului

 

 Tatiana Moise

Ţipătul copacilor goi, vor să mă aducă la realitate
Totuşi continui să mă mint şi să spun:
O toamnă a fost dar vor mai fi altele,
Mai vesele şi pline de farmecul şi căldura
Unor prieteni care îşi caută ecoul.
Zvârcolirea fluturilor ruginii
Îmi aduc aminte
De zilele pline de noroiul sorţii
În care refuzam să văd reala
Faţă a unei prietenii durabile
Cenuşa ei am aruncat-o la cele patru vânturi.
Iar acum o caut zi şi noapte
Mi s-a părut că am găsit-o
În hăul existenţei mele,
Dar am alunecat în prăpastia amintirilor.
Vrând să găsesc o ieşire
Prăpastia m-a închis ca într-o capcană
Şi am avut impresia că Trecutul
m-a făcut prizoniera sa.
Încet, încet flacăra prezentului se subţiază
Semn că visele nu sunt totul în viaţă,
Doar speranţa e cea care susţine prezentul.
Îmi ridic ochii spre înaltul cerului
Văd cum prăpastia dispare
În depărtare o lumină care creşte
Şi îmi dă sentimentul că nu sunt singură
Că mă pot întoarce la toamna mea
Plină  de lumină.