Author Archives: Tania

fluturi de sticlă

Tania

sus în foişorul inimii
cît mai aproape de lună
o linişte cumplită şi gri
îmi cade din mână
tresar
un drum negricios ca de oase
mi-a mutat cerul şi-mi pare
că dintre unghiuri de case
amurgul mă are
bizar
iubirea de fapt chiar nu doare
cînd îţi dă marele avînt
să te arunci în saltul prin care
îţi reclădeşti din lună pămînt
e un dar

straniu
 zâmbesc la fel ca şi lacul
oglindă vă sunt, nu vedeţi
afundul, durerea şi sacrul
nu ţin iubirea-n săgeţi

ci doar fluturi de sticlă.