Author Archives: Setelecan Mihail

Despre Setelecan Mihail

Născut în Bucureşti la data de 14 ianuarie 1991 şi naturalizat în Ploieşti. Absolvent al liceului "Brancoveanu Vodă", promoţia 2010 , Şcoala populară de arte şi meserii secţia arte dramatice - 2008 şi student al Universităţii Petrol şi Gaze din Ploieşti. Preocupări în istorie, filosofie, teatru, artă grafică, web design. Membru al Casei de Cultură a Studenţilor Ploieşti. Membru activ al cenaclurilor literare Orfeu (Biblioteca Judeţeană “Nicolae Iorga" ) , Atitudini (Casa de cultură “Ion Luca Caragiale”) şi al cenaclului “Lira 21” (cenaclu online). Diverse scrieri pe site-uri precum agonia.ro, reteaualiterara.ning.com, hermeneia.ro, poezii.biz, visul.florema.ro, cititordeproza.ning.com, timpul.ro . Primele versuri publicate în revista "Timpuri". Am mai apărut prin "Ferma", "Adevărul de seară", "Telegraful român". Distincţii: Premiu special acordat de revista "Telegraful român". Prezent în: Antologia Student Creation Sibiu . Prezent la: Reuniunea Naţională a Cenaclurilor Literare Studenţeşti – Piteşti nov 2010. Pagina personală web: http://accessdenieded.blogspot.com

Autoportret

––––––––––––––––––––––––––––––-

urăsc ploaia
nu-mi place să-mi plângă
îngerii-n urechi
sau să-mi şuiere-n ceafă
dogmatici prăfuite

mă intrigă bârfele
servite-n ceşti înalte
amorezate
pline până la refuz
cu deontologie

nici loc nu-mi găsesc în ordine
mai multă iubire
găsesc în haos decât
într-o monotonie
exclusiv virtuoasă

Escapadă

––––––––––––––––––––––––––––––

Poate că ar trebui să găsim o altă modalitate
pentru a exprima rutina din dragostea noastră.
Poate că dacă ne-am gândi
mai fără silă, la ce vom mânca la cină
nu ne-am mai uita aşa în farfurie
precum Wllmen în Barul rătăciţilor.

Am putea la fel să blocăm ferestrele
ca să nu mai avem unde holba privirile
în timp ce unul din noi
îşi va dezlega limba împrăştiind cu mizerii cotidiene
din acest oraş din ce în ce mai murdar.

O dată sau de două ori pe săptămână ar trebui
să ne pară rău şi aproape să regretăm
şi să ne purificăm devreme de dimineaţă.
Un gât de-alcool sfinţit ar fi de-ajuns.
Nu-ţi uita pastila!

Îmi amintesc cum firul negru de păr de pe gâtul tău
s-a sculat noaptea trecută fără ca tu să te mişti
sau zguduitul trenurilor să te deranjeze. M-am ridicat
şi eu pentru că ultima mea treabă ar fi pur şi simplu
de a vedea dacă toate uşile şi ferestrele-s blocate.

Şi nu uita să începi să zâmbeşti
înainte s-ajungi la birou …