Author Archives: Cătălin Bolohan

Despre Cătălin Bolohan

Prenume Cătălin Sorinel Nume Bolohan Pseudonim Renegatu Data naşterii 22 ianuarie 1986 Locul naşterii Fierbinţi-Târg Jud. Ialomiţa Sex Masculin Naţionalitate Română Educaţie 2004 . Grup Şcolar nr. 1 Suceava Profil real Specializare Ştiintele Naturii Curent Student Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava Facultatea de Istorie şi Geografie Specializarea Filosofie Publicaţii în reviste 2004 Unu plus (Suceava) 2005 Sisif www.sisif.ro 2006 Tiuk www.tiuk.reea.net Publicaţii pe web www.poezie.biz www.versuri.com www.poezii.ro www.Poezii.Info www.CitimImpreuna.ro www.Bocancul-Literar.ro www.Cafeneaua.ro www.europeea.ro www.Proza.ro Actualmente Redactor la ziarul 20 USV DTP-ist la Simply Mind E-mail renegatu@gmail.com Catalin@simplymind.com Site www.renegatu.tk www.renegatu.evonet.ro

Oglindă

Cătălin Bolohan 

 

Îmi trec mâna prin părul străin,
primesc căldura trecutului
din privirea pierdută în sticlă,
ating trupul lipsit de culoare.

Mă privesc printre nori,
caut umbră celuilalt eu.

Cânt oglinzii veşnica pomenire
strângând în pumn rozariul.

Flăcări din chipul răvăşit
cuprind cu patimă argintul,
zâmbete demonice răsar
din cercurile de lumină.

Se zguduie o rază de cleştar
pe buzele sfâşiate de piatră.

Sărut mâna moartă
încleştată pe umărul meu.

Mortul călător

Cătălin Bolohan 

 

Între iadul trecut şi cel prezent,
călător pe amprente de cimitir
parfumate în iz de tămâie
cerşeşte mila stelei căzătoare
privind ochii dornici
de simţuri sub lună.

Ura tremură în sânge,
cântă imnul lui Hades,
aşterne pe tencuială lacrimi
scurse din orbitele goale
luminate de candelabre
înfipte în cerul pământean.

Tremură genunchii goi
sub cuvintele în armură
scuipate de călugări.
Aude chemarea din ceţuri,
caută cu silă cavoul
cărând crucea.

Trandafirii înfipţi în palme
îi gâdilă rănile.
Suliţa de lumină sfâşie
tăcerea sticloasă ce îl primise
trimis din milă de arhangheli,
răsplată pentru durerea promisă.

Zâmbetul tăios pe chip,
pecetluit de nemurirea nopţii,
se închide plângând.
Se afundă în mocirlă,
râuri ascunse de pământeni,
caută cheia tenebrelor.

Umbra zilei sfinte îngheaţă
pictată pe chipul femeii în negru.
Braţul ce ţine lancea cade,
pierdut în vise roşiatice
smulse din soarele verii trecute,
peste trupuri de noapte bătrână.

Bufniţa se aşează în palma întinsă,
caută mila cimitirului gol.
Tremură sub lacăte glasul,
porţile cad la picioare.
Se aruncă pe masă şi Asul
pierdut în mâneca dreaptă.

Parfumul de damă sugrumă trecutul,
îmbrăţişările din noapte se sting,
se ară brazde-n prezentul de ceaţă
îmbrăcat în hainele iernii trecute.
Rujul discret ascunde paloarea
buzelor lipsite de sânge.

Sugrumat de umbra ei
caldarâmul mai poartă paşii
spre templul unde ascunde
prezentul şi sângele scurs.
Pisica neagră îşi drege glasul
sub felinarul batrân.

Mortul continuă tăcut dansul
în drumul spre iadul promis.
Spatele frânt de vorbe călţoase
se îndreaptă o dată cu biciul
primit din vocea de sticla
venită cu ea.

Cade din patul de moarte,
caută cu sete paharul
să-şi bea cucuta menită.
Târâie ghiuleaua primită
printre norii crăpaţi de lumină
în drumul spre ghilotină.

Trupul zâmbeşte macabru,
comdamnarea cade pe piept,
moartea păşeşte discret.
Îngerul pune pecetea,
priveşte umbra tăcerii
plângând pe mortul călător.