Author Archives: prof.dr.Ion Pachia Tatomirescu

Snowdon King / Ionuţ Caragea: „Uezen şi alte povestiri” şi „Conştiinţa lui Uezen”

––––––––––––––––––––––––––––––-

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Uezen / „Ne-Zeu(ţă)“ cu „prologare“ în „Atempus“ şi „Homo interneticus“. Literatură ştiinţifico-fantastică de „bună clasă“ ciber-tradiţionalistă delectează Distinsul Receptor în volumul ce poartă titlul Uezen şi alte povestiri (2010*), volum a cărui macrostructură evidenţiază o primă secţiune cu 14 povestiri («Atempus», «Amintiri de împrumut», «Homo interneticus», «Naştere», «Perechea de rezervă», «Ultimele şase minute», «Penitenciarul», «Jocul lui Lucifer» etc.) şi o „secundă parte“, alcătuită din cele şapte capitole ale unei „macronuvele“, ori, mai degrabă, ale unui microroman, Uezen («Deşertul Ruth», «Karan», «Uezen», «Urluz», «Zetta», «Namur şi Anuk», «Lupta»), fireşte, de aceeaşi factură, sub aceeaşi pecete stilistică, sub semnătura-pseudonim, Snowdon King, «autor premiat de Helion în anii 2007, 2008, 2009», semnătură-pseudonim cu desluşire într-o „prefaţă“ de Ovidiu Bufnilă, Ionuţ Caragea: „Uezen şi alte povestiri“ sau zbaterea fiinţelor înspre aflarea Adevărului Ultim, din care ne îngăduim a spicui: «Ionuş Caragea ia oamenii reali şi îi transformă în idei, în evenimente, în întrebări, în strategii şi în văluriri de toate felurile. […] Literatura lui Ionuţ Caragea e o literatură a interogaţiei continue, a încercării către un Adevăr Ultim, nu numai spre mulţumirea fiinţei lui, ci şi spre determinarea, provocarea cititorului. Mesajul pare să fie că aflarea unui Adevăr Ultim este de fapt începutul unei noi aventuri iniţiatice şi că Misiunea Fiinţei este de a nu se opri şi de a îmbogăţi aventura ei în Univers.» (*Snowdon King / Ionuţ Caragea, «Uezen şi alte povestiri», cu o prefaţă de Ovidiu Bufnilă, Iaşi, Editura Fides, 2010; pagini A-5: 160; ISBN 978–973–8930–56–8).

 

Povestitor de lungă cursă fantastică. „Macronuvela“ / „Microromanul“ din care s-au publicat şapte capitole în «Uezen şi alte povestiri» (supra), continuă („în tele-serial“) să pună la dispoziţia Distinsului Receptor Valahofon, tot sub pseudonimul Snowdon King, capitolele VIII – XV («Capitolul VIII / Calul troian», «Capitolul XIII / Conştiinţa lui Uezen»,  «Capitolul XV / Întuneric şi lumină», cu „nucleul“ / „centrul de gravitaţie epic-fantastică“ în «Capitolul XI» care îşi circumscrie „subcapitolele“: «Remember», «Cartea Creaţiei după Democles», «Viaţa lui Uezen» şi «Revoluţia sexului» etc.), drept „urmare psiho-acţional-dramatică“, însă sub un titlu „mai fermecător“, Conştiinţa lui Uezen (2010*), având «Cuvântul înainte», Ionuţ Caragea, ori Un pariu câştigat cu literatura, de Dumitru Scorţanu, unde mai aflăm: «Ar fi fost de neconceput pentru mine ca după ce m-am lăudat tuturor că l-am descoperit (pus în valoare) pe poetul Ionuţ Caragea, să nu-l fi publicat într-un gen oarecum diferit. Am sperat în secret că în SF, ca şi în poezie, Ionuţ va fi un liric. Şi iată, citind volumul II al primului său roman SF, pot spune că am câştigat a doua oară pariul cu literatura: Ionuţ Caragea scrie un SF de o calitate care m-a lăsat cu gura căscată» (p. 6), bineînţeles, şi peste vară, căci musca intră la răcoare în „peştera Împăratului din Munţii de Azur“. Eroul din panoul central, Uezen, un soi de „Ne-Zeu(ţă)“, ţine, cum e şi firesc, de o excepţională ciber-tipologie: «Uezen era un băieţel care trăia în Markeb, un sat din regiunea Pantheem, în emisfera nordică a planetei», o emisferă cu ceva electro-Canadă, desigur; «Tatăl său era Tobiah şi mama sa era Lenia. Ei aveau peste 900 de cicluri şi deţineau capacităţi spirituale superioare, fiind capabili să recepţioneze şi să transmită mesajele lui Democles venite pe calea luminii. […] Pe măsură ce creştea, Uezen avea să cunoască şi senzaţia de singurătate, atunci când bătrânii s-au retras pentru o vreme din câmpul său energetic. Acest proces era menit să facă loc Eului care dorea să se unifice cu Eul Divin» – p. 49 sq.; Uezen face şi «Revoluţia sexului», mai mult ca sigur, ca şi când „ai reforma un Stat“ (după cum constatăm la p. 50 sqq.): «Faţă de bărbaţii altor planete care erau civilizaţi şi educaţi, cei de pe Pteol erau adevărate bombe cu testosteron, gata să explodeze şi să ucidă pentru o partidă monstruoasă de plăcere. Femeile erau tratate ca sclave, ca obiecte sexuale, ca animale de companie şi nicidecum ca jumătăţi ale sufletului. Însă această asuprire încetase o dată cu revoluţia sexului, atunci când pteolienele au luat armele în mâini şi şi-au cerut drepturile. […] După descoperirea pietrelor nedeice, Zayonul devenise ţinta cea mai interesantă. Nu existau bordeluri şi colţuri de stradă care să nu fie împânzite de pteoliene dispuse să satisfacă toate gusturile doritorilor de sex. Dar, de foarte multe ori, sub influenţa drogurilor, femeilor le ceda inima. […] Pteol fusese uşor de cucerit de către Anuk. O planetă fără apărare şi fără zone strategice, având un singur continent, Taklaman…» (*Snowdon King, «Conştiinţa lui Uezen», proză ştiinţifico-fantastică, având un cuvânt înainte, «Ionuţ Caragea, ori Un pariu câştigat cu literatura», de Dumitru Scorţanu, Iaşi, Editura Fides, 2010; pagini A-5: 98; ISBN 978–973–8930–63–6).

 Anuarul de martie, nr. 6 / 2011