Author Archives: Ovidiu Repede

Despre Ovidiu Repede

S-a născut la data de 9.03.1957, la Sibiu şi este de profesie inginer. Cărţi publicate: - Calea victoriei în şahul de divertisment Ed. Tribuna 2003 - Legea românească sau răbdarea de a învinge a ardelenilor Ed. Arhip-Art 2006 - Geoagiul de Sus- străveche vatră de cultură şi civilizaţie Ed. Salgo 2007 - Dimineţile cuvintelor puţine-poezii Ed. Arhip-Art-2007 În lucru: Zâmbetul fad al morţii roman Dans de ciori roman

Toast final

Ovidiu Repede

 

MOTO: ultimul spectacole şi cel mai bizar:
tu taci, iar ei vorbesc prea mult de bine…

Veniţi prieteni lângă catafalc!
Veniţi la cea mai falsă întâlnire;
Plin de dantelă şi-n costum de mire,
Cămaşă albă şi-n pantofi de lac
V-aştept, preambalat spre nemurire.

 

Cu braţe pline de garoafe fade
Vă apropiaţi stingher şi temător
Îngreţoşaţi de izul de formol…
Vreo două bocitoare cumsecade
Vă-mping în faţă, ca pe un decor.

 

Soţia şi cu mama, disperate,
V-aşteaptă ca pe nişte salvatori…
Dar voi vreţi numai să scăpaţi de flori
Şi să rostiţi cuvinte idioate
Drept condoleanţe negrei sărbători.

 

Eu tac…cu-n zâmbet nedescris pe buze;
În linişte se-aude un suspin,
Apoi naivităţi despre destin
Şi toţi îngăimând idei confuze,
Mai sorb în silă un pahar de vin;

 

Iar bocitoarele, paiaţe în mătase,
Bondari perverşi ai tristei adunări,
Cărând la tăvi prin casă şi pe scări,
Când fac pe gazdele, când plâng sfioase
Privind bărbaţii printre lumânări.

 

Ştiu prieteni că aţi vrea ca să plecaţi;
Eu nu mai sunt, iar cel din faţa voastră
E doar o sosie goală, doar o glastră,
Pentru campania sfinţilor prelaţi
Păstrând iluzia în conştiinţa noastră…

 

Nu lacrimi ipocrite de vecin,
Nici coruri pravoslavnice de strană;
Nu preoţi care-nvârt cuţitu-n rană,
Nici mese pline de mâncăi şi vin…
Ajunge-un gând în loc de o coroană!


Căci tot spectacolul e o obrăznicie
Sfidând pe cel năprasnic condamnat;
Garoafe, popi, dantelă şi brocat,
Circ şi petrecere în lumea vie
Pe banii omului îndurerat!…

 

Nu vreau alai prelung la-nmormântare
Cu rude care nici nu mă cunosc;
Nu vreau în jur grandoare fără rost
Şi nici chenare negre prin ziare,
Cu două cifre şi-un mesaj anost,

 

Căci viaţa mea a fost un roi de vise,
Îmbelşugat de-al dragostei izvor;
În el am botezat dorul cu dor
Strivind mereu minciunile ne-nvinse,
Purtând războiul pentru viitor!…

 

Veniţi prieteni lângă catafalc;
Durere îmbibată cu parfum-
„Fals am trăit, falşi suntem şi acum!”
Acesta este testamentul meu în alb
Şi ultimul cuvânt de rămas bun…

Moto

Ovidiu Repede

 

Cad vise de-ncercare
În râul meu de dor;
Se zbat o clipă-n soare
Şi-apoi, prea grele, mor.

Cadavre de posibil
Tot vin, lăsându-şi greu
Gunoiul invincibil
Peste trecutul meu.

Mormane de speranţă
Legate-n plumb răcit
Zac moarte-n demonstraţie
Pe creieru-mi trudit,

Dar eu tot dau iubirii
Şi-mi strâng în trup noroi
Şi îmi alung copiii
Pentru un loc la voi…

Vă amăgiţi cu toţii
De credeţi că trăiţi;
Trăiesc în voi roboţii,
Sătui şi mulţumiţi

Că le-aţi făcut programe
Pentr-o eternitate
Şi-aţi înălţat şablonul
La rang de libertate…