Author Archives: Pătru-Dănilă Orăşanu

Indiscreţie

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Tu, cine crezi că eşti?
…şi ce-ai făcut să fii?
Ştii pentru ce trăieşti?
…şi de ce-ai mai trăi?

Iei dreptu’,…sau munceşti?
Ai casă?…ai copii?
Tu, cine crezi că eşti?
…şi ce-ai făcut să fii?

Din cărţile izbândei omeneşti,
tu câte pagini ştii?
După ce faci şi ce gândeşti
să laşi…cui va veni,
tu, cine crezi că eşti?

Deva, la 1 Decembrie 2010

De vorbă cu timpul

–––––––––––––––––––––––––––––-

… martor al vieţilor care-au trecut
şi-al celor care vor mai trece.
Nu ai sfârşit şi nu ai început –
răboj imaterial, nici cald, nici rece.

Te-au însemnat – care cum a putut,
pe-Acropole, la Nil, pe culmile aztece…-
martor al vieţilor care-au trecut
şi-al celor care vor mai trece.

Acuma… zgârii eu un semn, născut
din ce-am trăit şi din ce se petrece…
Să fie, semnul, unor urme scut,
când rămâi tu, din răgazu-mi ce trece,
martor al vieţilor care-au trecut.

Deva, 11 noiembrie 2010

Sunt încă viu

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Eu am rămas în urma alor mei…
Tot mai străin în ce ne-a fost acasă,
dintre mişei ajunşi… şi foşti-ajunşi mişei,
văd, peste neam şi Ţară, apusul cum se lasă.

E vremea negustorilor de dumnezei.
Azi, hoţii şi minciuna au locul lor la masă.
Eu am rămas în urma alor mei…
tot mai străin în ce ne-a fost acasă.

… să caut credinţei în NORMAL temei,
când din moloz de şcoală Prostia-şi face casă.
Să scriu despre… mutaţi – cu tot ce au fost ei –
în zid de atheneu, de fabrică, de clasă…,
eu… am rămas în urma alor mei.

Un semn, din cărămizi-cuvinte

_______________________________________________________________________________________________

semintedegand

Când … întregul, căruia i-ai dat identitate, o viaţă, nu mai are…azi, din ce vei fi fost mai rămân, o vreme – în ţărâna locului şi în memoria celor cu care ai …încrucişat câţiva paşi – urme şi aduceri aminte.

sporesc folclorul local. Câţi naratori – atâtea…poveşti.

De ce n-ar…scrie – despre oameni şi fapte ale…altui Prezent – şi câte unul care…chiar cunoaşte subiectul? Un om al acelui timp. Unul care a fost măcar martor, la…ce va fi fost …

Mă apropii de o viziune filozofică asupra Vieţii.

pe măsură ce se subţiază ariergarda foştilor adolescenţi porniţi să… cucerim Lumea – acum jumătate de veac, din poarta liceului «Aurel Vlaicu».

pe măsură ce urme – tot mai rare şi mai puţin adânci – mă apropie de ultimul meu azi.

Până acum…câţiva ani – când am început să privesc, din…culise, spectacolul Lumii…tot mai a altora – n-am avut timp …

Plătindu-mi, către societate, dreptul la existenţă, învăţam a fi om.  

Acum, când scriu, sunt…ce am trăit, în aproape şapte decenii, bătând cărări româneşti. La început…alături, apoi…împreună, de la o vreme – printre aceia care au dat, mai dau, sau dau substanţă istoriei unei fărâme de timp al acestor meleaguri. Unei fărâme de timp care începe pe la sfârşitul veacului al XIX-lea (în vremea bunicilor mei), străbate două războaie mondiale, înghite anii tineri ai generaţiilor apropiate de vârsta mea, include evenimentele din…acel Decembrie, şi sporeşte cu două decenii de tranziţie spre…ce vedem astăzi.

De când, cu mulţi ani în urmă, am deprins să trăiesc cu ochii deschişi, adun – în memorie primitoare – amintiri din viaţa mediului meu de viaţă.

Până când…grăunţele-clipă s-au adunat, muşuroi, la baza clepsidrei răgazului meu, am ajuns custode al unor părţi din adevărul trăitorilor odată cu mine.

Să nu se irosească în uitare, în neştiinţă, sau în ticăloasă răstălmăcire – din pomenitele părţi ale adevărului unei epoci – am cules şi ales…seminţe de gând. Le-am ales pentru alergicii la discursul făcătorilor limbii de plastic reciclat – urmaşi, când nu sunt (biete ciori revopsite, să pară papagal) rămăşiţe, adaptate la schimbare, ale răspândacilor «genialelor indicaţii» esprimate…în limba de lemn. Le-am ales pentru aceia, eventual, interesaţi să afle cine le-au fost predecesorii pe…ce a ajuns acest loc sub Soare.

Pentru că Orăştiei m-au dat rădăcinile mele, cu ajutorul echipei de la editura EMMA – orăştieni şi ei, oameni cu care vorbesc aceeaşi limbă – am pus, seminţele de gând, în CARTE DE LA ORĂŞTIE.

adevăr istoric, fără a fi istorie. Câteva … crâmpeie de viaţă (trăită nu…imaginată) – temeiuri de îndoială, pentru cititor, cu privire la veracitatea unor posibile istorii…alternative. Destul, pentru a incita omul cu adevărat doritor şi în stare să ştie, să cerceteze dovezi…concludente.

Cartea noastră încearcă să păstreze – în timpul prezent al cititorului ei – repere ale trecerii câtorva…ştafete printr-un segment de spaţiu şi timp care a fost…locul şi răgazul trăirilor mele. Ştafete purtând…acel ceva care perpetuează viaţa.

semnul câtorva oameni-zale din lanţul ştiut, atât cât poate fi ştiut un lanţ al generaţiilor – din neştiute zale – purtătoare, spre Viitor a nemuririi neamului. Aşa cum îi ajută mintea, vremurile şi puterea de a le face faţă.

«Seminţe de gând» este…un semn, al lor şi al meu, zidit pentru voi…din cărămizi-cuvinte.

 

Deva, la 31 Octombrie 2009

… a fost salonul editurilor

____________________________________________________

Al zecelea – organizat de Biblioteca judeţeană. În municipiul de sub Cetate – centru administrativ al judeţului Hunedoara.

în foaierul Casei de Cultură – urma arhitectului Florea, şi a … altora – om şi oameni ai altui timp, atât de … altfel, decât cei care au … ”restaurat” şi încă “restaurează” clădirea fostului teatru de estradă devean.

 Stau mărturie urmele lor !!! … una fiind Casa de Cultură – componentă a patrimoniului moştenit de locuitorii Devei începutului de mileniu al treilea – edificiu monumental care, în pofida administraţiei în condiţiile alternanţei la putere, nu a ajuns, încă, “monument istoric”. 

De câţiva ani – la anume date – în foaierul Casei de Cultură, se exprimă … cultura de piaţă: cererea, cui are nevoie de … ceva articole noi–nouţe, şi oferta câtorva temerari, concurenţi ai magazinelor cu tranzitate bunuri second hand.

Pe parcursul a trei zile, la începutul ultimei decade a lunii Octombrie, în al douăzecilea an al României de piaţă, au prins rând, la tarabele improvizate în foaier, alţi temerari: mărunţi creatori de carte din judeţul nostru, din Ţară, sau de dincolo de graniţele ei – câţiva … entuziaşti, care încearcă să trăiască acoperind cu ce au şi ştiu, cât şi cum pot … nişe ale segmentului de piaţă scăpate … marilor domeniului.

Le-au stat alături parteneri ai lor: oameni care … au scris, unii … şocaţi de Libertate, alţii ademeniţi de ideea că … acel ceva, pe care-l au de spus – cu câte motive şi mijloace au putut aduna, din ce au trăit, pentru a dovedi respect limbii române – ar putea interesa pe … cineva. Printre ei, gratulat cu apelativul “maestre” (de … foşti, împreună cu care “se respectă” … cu ceva “tărie” înghiţită, ca-n piaţă, ”la botu’ calului”) un ins din ariergarda ălora cu “limba de lemn” – fost … “ostaş de nădejde al Partidului” …“revopsit”, fără meşteşug, peregrin prin găşti care pomenesc de doctrine când cred că … dă bine – sugerează, cât poate, postura de membru erect.

A fost şi public. Au venit – mai ales … “să vadă”, câţiva curioşi, da’ nu cine ştie ce: pensionari (dintre cei “abonaţi” la băncile din preajma Calului, sau plimbăreţi – mai de departe), gospodine … în trecere şi elevi, aduşi … “cu şcoala”.

Unii, au avut noroc! … au scăpat discursuri improvizate de persoane titrate, dedate să gândească, profund, şi să marcheze efortul cu ăăăăă-uri … edificatoare.

Alţii, au avut ghinion! … nu s-au putut bucura de cele câteva minute când, un frate din Ungaria, fără să facă paradă de … titluri, a oferit un model de utilizare elegantă şi eficientă a limbii române.

Persoane … solicitate, de evenimente–evenimente, inşi din mass media locală, au trecut, meteoric, pe lângă mesele acoperite de produse-le eforturilor unor echipe …

Cum să faci … ştire dintr-un, banal, fapt de comerţ ?… cu carte.

posibilă capsulă a timpului. Când nu e … mormânt de cuvinte.

Cum să faci faţă concurenţei unui canal (TV, cu acoperire naţională) care revarsă, pe “sticla” românilor …”care este”, “bombe” despre chiloţii Ioanei … nu ştiu cum ?!

Pe cine poate interesa – în contextul tranziţiei naţiunilor prin criza datorată … conjuncturilor astrale, de bună seamă – gestul unui oarecare, care oferă … o carte ?

Pentru lansări de carte, organizatorii au pregătit Sala Mică. Cu două sute de locuri, confortabile. Şi sonorizare …

Cine poate aduna atâtea neamuri, şi prieteni – receptivi şi disponibili – în zile de lucru, la ora 10.00 ??

Ce să-i faci ?!

N-ai ce-i face !

Oare, aşa să fie ???

 Poate-o fi … mai de bon ton, cel de-al XI-lea salon.

 Deva, la 27 Octombrie 2009