Author Archives: Nuţa Crăciun

locul tău gol

Nuţa Crăciun

 

dacă lumea ar fi o bibliotecă
ceasurile norocoase ar putea sări
uneori din pagini

ochii tăi ar avea din nou blândeţea
cailor ce pasc lăsarea serii
iar eu aş putea jura pe bucurie
că templele din noi vor dura mai mult
decât timpul

dar peretele la care mă rog
are tristeţea lui

locul tău rămâne gol
stă nemişcat
cu îndoiala înflorită
în colţul buzelor

crez

Nuţa Crăciun

 

îngenunchez toate cuvintele răzvrătite
şi fac semmnul crucii între ele

glasul meu e glasul iluminării

cred in copaci
din visul lor s-a născut veşnicia verdelui
în flori
numai ele pot înflori iubirea din noi
în păsări
înlăuntru lor stă zborul dizolvat
în stranii urcuşuri
în stele
aici s-ai înălţat toate visele neterminate
să-şi trăiască veşnicia

cred
dar mă doare copacul sângerând
şi florile de la picioarele lui

abia a treia zi am înţeles
şi-am început treptat
să cred uneori
si în oameni

la răscruce cu tine

Nuţa Crăciun

 

 

vieţile noastre se opresc la răscruci
schimbă câteva cuvinte apoi
îşi continuă drumul

înăuntru cuvintele se sugrumă
unele pe altele

tu arbitru neutru
nu ridici fanionul

cine eşti tu?

Nuţa Crăciun 

ai construit cu fiecare cuvânt nerostit
o cetate
zilele s-au dus în jurul lumii
zmei de hârtie
paşii s-au pierdut în tencuiala zidurilor

cine eşti tu
de-mi zideşti ducerea
în rugină?