Author Archives: Adriana Neacşu

Despre Adriana Neacşu

Născută la 25 noiembrie 1968 în judeţul Botoşani.

Întoarcerea acasă

Adriana Neacşu

 

Mamă, am să vin diseară,
Din străini purced acum;
Vin cu trenul cel de seară,
Să m-aştepţi, că sunt pe drum.

Nu vin singură, măicuţă,
Îţi aduc nepoţii-n prag;
Ţi-au cules într-o trăistuţă
Doruri multe de-al tău drag.

Tu s-aduni la tine-acasă
Fraţi, surori, să fim din nou
Aşezaţi cu toţi la masă,
Bucuroşi, în jurul tău.

Şi s-aprinzi lângă icoană
Fir de veghe pentru tata,
Să-i şopteşti de sub năframă
Că se-ntoarce-acasă fata.

Iar de te îndeamnă soarta,
Prea devreme să nu pleci
Chiar de te aşteaptă tata,
C-om rămâne trişti şi seci.

Mamă, am să vin diseară,
Să m-aştepţi, că vin cu dor.
Tare-i greu! Şi mă doboară
De nu te ştiu în pridvor.

De veghe

Adriana Neacşu

 

În noaptea asta n-am să plec, iubite,
Ia! Cine-ţi bate-n poartă? Fugi de-ncui!
Şi-acum închide ochii, dormi cuminte,
De noi să-şi pună lumea pofta-n cui!

Dă-mi tâmpla caldă să-ţi sărut sfioasă,
Ia dorul tău şi fă-mi-l căpătâi,
La sân apleacă-ţi fruntea neguroasă
De nouri să o cern şi s-o mângâi.

Îmi suflă vântul doruri la fereastră
Dar n-am să plec, rămân să te veghez
Chiar aşteptarea-mi de-o să-ncărunţească,
Din somnul tău cu vis, nu te trezesc.

Eu n-am să plec, iubite-n noaptea asta.
Tu dormi, ursita-ţi de neghin-o cern
În neguri o arunc şi-nchid fereastra,
Din ea să nu rămână nici un semn.

Acum ţi-i parcă mai senin şi visul.
În noaptea asta dormi, eu nu mai plec,
Am depărtat de tine tot abisul.
Cu zorii zilei, spre uitare trec.

N-a mai plouat…

Adriana Neacşu

 

N-a mai plouat de mult, nici nu ţin minte…
N-a mai plouat pe trupul meu fierbinte
Cu blânde-mbrăţişări sub înserare.
De gura ta mi-i aprigă-nsetare!

Vânt răcoritor n-am mai simţit,nici nor,
Soare-n jăratec mă-ncearcă a pârjol,
Mă dogoreşte raza dorului torid,
Iar sufletu-nsetat de tine, mi-i arid.

Trimite-mi ploaia cea izbăvitoare
Cu sărutari,să fiu iar roditoare
De dragoste.Şi iar cu drag te-oi ţine
La sânul meu.Mi-i secetă de tine!

E vară!

Adriana Neacşu

 

Chiar de se-arată toamna
şi norii se vor cerne
iar vântul cu furie
se-abate peste noi,
să nu-ţi înneguri gândul
şi nu-ncerca durerea
priveşte-ne, iubite:
tot vară e în noi!
Miroase-a grâne coapte
sub soarele fierbinte
se-nalţă ciocârlia
şi chiot e pe văi,
fâneţele-s de coasă,
copiii vin la râuri,
totul în jur e viaţă
şi vara e în toi!
Nu lua in seamă frigul
şi ploaia ce se-anunţă,
ci vino pe la mine
când vremea-i de-nserat,
închide uşa casei
şi trage clenciul iute
şi las-afară toamna
să plângă peste sat.