Author Archives: Mihok Tamas

ultimul sabat de închinare, întâia noapte de amor

==========================

cărțile toate ar trebui străpunse
la mijloc
sub forma unei fante poștale
pe unde la kilometrul zero
întâmplător
să treacă un vis
ca într-un șir al canonicilor
privirea ta să îndrăznească voci
ca o detracare tectonică
vocea actorului șerpuind prin sală
ecoul de dincolo
precum liniștea pânzei de păianjen
să-ți înalțe sub carne un zbor
cărțile toate ar trebui străpunse
și puse cap la cap
poate dumnezeu se exprimă
mai bine în scris
pe privirea noastră
din fundul cutiei poștale
poate că el
nu e doar ecoul tău ecoul nostru
el va crede că am terminat de citit
toate cărțile că i le închinăm
că-i ultimul sabat
iar dacă avem noroc
să încurcăm puțin metaforele sfinte
luna sângerie ne va fi
cireașa de pe tort.

noi filantropii

===================================

eu știu ce visăm noi filantropii
noi filantropii zicem așa
în fundul străzii mele stă un balast de nisip
apoi reverberăm
e balastul bisericii

noi filantropii spunem așa
când îmi voi retrage pe axul șoselei
reflexivitatea
deja se va fi făcut beznă
că ea zgârie lateralul crud
al mașinilor parcate
știm

alarmele pornesc deodată
se declanșează isteria calmă a dezordinii
iar noi filantropii
amușinăm de după perdele
un olm

suntem mâzgoși
purtăm rezerve de culpă
în dosul mânecii

ieșim din case într-un târziu
așteptăm
e numenul? nu-i?
îl ștergem de preș ca pe-o umbră
și ne răstim în zări
cu epiglota așezată.