Author Archives: Liviu Jianu

Oameni cu chibrituri

Liviu Jianu

De o zi, au început să moară,
Unu, doi, trei, patru boschetari –
A fost ger – şi am rămas gheţari
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

De o zi, au început să moară,
Nişte oameni fără adăpost
Şi-au aflat şi ei pe lume rost
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

De o zi au început să moară,
Oameni ce-au visat atât de reci –
Un chibrit – la secol douăzeci
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

De o zi au început să moară
Nişte semeni – nu avem cuvinte –
Pe cât de calde-au ei, morminte,
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

 

29 decembrie 2008

Flori pentru mama

Liviu-Florian Jianu


E ziua-n care ţi-a ieşit din pântec
Un pui de om, scâncind de frig şi teamã?
Doar pentru tine, plânsu-i a fost cântec,
şi viaţa, binecuvântare, Mamă!

De mii de ani aduci pe lume goii
Ce vor intra, umbriţi de-a ta maramã
Tot goi, în veşnicie – ei, eroii
Vieţii luate de la tine, Mamă?

Şi bate-n ei inima ta – o viaţă,
Atâtea inimi de copii – te cheamă  –
Atâtea inimi, inima-ţi invită,
Să ocrotească veşnicia, Mamă?

Ne  porţi mereu să ocrotim copiii
Acestei lumi, cum ne-ai dus tu – Icoa
Iubirii pentru fiicele şi fiii
Ce-ţi mulţumesc cu flori de suflet, Mamă!

22 februarie 2008

Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea

Liviu-Florian Jianu

Întru pomenirea patriarhului Teoctist şi a părintelui Cleopa Ilie

Pe câte un pomelnic voi tot pune
În fiecare zi, de voi putea,
Toţi viii Lumii, şi toţi morţii de pe Lume,
Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea!

Mânca-v-ar Raiul!”, bucuros voi spune,
Precum Cleopa, pomenind, aşa,
Toţi viii Lumii, si toţi morţii de pe Lume,
Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea!

Şi poate vei mai face o minune,
Şi-n Rai, Hristoase, Doamne, vor intra
Toţi viii Lumii, şi-nviaţii de pe Lume,
Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea mea!

Şi îngerii din trâmbiţe să sune,
Când Tu, Cel Milostiv, Îţi vei ierta
Toţi viii Lumii, si toţi morţii de pe Lume,
Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea!

Pe câte un pomelnic voi tot pune
În fiecare zi, de voi putea,
Toţi viii Lumii, şi toţi morţii de pe Lume,
Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea!

Mai vine Moş Crăciun?

Liviu Jianu

 

Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de bogat,
Nu pentru cât pe lume-ai făcut bine,
Şi nici, cuminte, câte ai răbdat?


Sunt sate unde Moşul nu mai vine,
Periferii în care e uitat,
Desculţi la care n-a adus botine,
Copii pe care nu i-a sărutat?


Şi câte nu-s anapoda pe lume,
Ce daruri aşteptăm şi nu-s de noi,
Ce Moşi Crăciuni scriu opere postume
Din ce-am primi, de nu am fi fost goi?


Cum vin cu sănii, Moşii-n supermarket,
Cum renii-n galantare au sălaş,
Cum Moş Crăciun e-un bussines şi un target
De financiare boom-uri, la oraş


Şi cum nu vine el prin mahalale,
Prin bojdeuci, colibe, ori bordeie,
Cum n-au valoare nişte inimi goale
În Crăciuniada Lumii epopee –


Mai vine Moş Crăciun, sau nu mai vine,
E-o întrebare pentru cât eşti de părinte,
Să ai copiii lumii toţi, în minte,
Ca şi cum toţi, s-ar fi născut din tine?


Mai vine Moşul ? Cine să mai ştie?
Şi poate că vei creşte într-o zi
În care ca un Moş vei împărţi
Doar la copiii tăi, o bucurie?


Iar ca să uiţi pe-acei, sperând, copii,
Ce-aşteaptă şi nimic nu vor primi,

Vei face daruri surdo-mute poezii?



6 decembrie 2007