Author Archives: Laura Mocanu

Delir

Laura Mocanu 

Nu mai pot să văd lumina
Şi ochii-mi disperaţi o caută mereu…
Şi îmi întind mâna după speranţă
Şi ameţesc căutând-o în jurul meu.
Mă învârtesc haotic, parcă în delir.
Şi simt că-nebunesc câte puţin.
Încerc s-ating speranţa c-o unghie măcar
Sau să zăresc lumina pentru o clipă numai.
Dar ameţesc şi cad lipsită de putere
Şi mă cuprinde deznădejdea amară.
Nu mai cred nimic şi nu mai cred în mine
Lumină. Speranţă, speranţă, lumină…
n-a mai rămas nimic din tot ce am visat
şi lumea se destramă precum un nor de fum.
Întuneric m-apasă şi plânsul mă încearcă
Dar nu am nici putere, nici lacrimi să mai plâng.
Atâta doar – tristeţea, tristeţe fără margini,
Durerea amară a visului ce moare…
Amară deznădejde şi dulce delir
Mă ţineţi în viaţă, nu mă lăsaţi să mor.
Lumină nu văd nici în veşnica noapte
Şi nici speranţă nu găsesc în mine.
Amară deznădejde şi dulce delir…