Author Archives: IoanaPFlutur

Colecţionarii de fetişuri

__________________________________________________________

de fiecare dată mă prefac în izvor de paşi
şi construiesc câte o gară
de fiecare dată alerg în pădure
căutându-ţi faţa sub scoarţa copacilor

de fiecare dată îmi zâmbeşti la fel
apoi la fel taci
peste toate făcând un semn cu mâna
_ Încă puţin, draga mea! Încă puţin!

de fiecare dată
cocorii mă privesc neclintiţi
când îţi culeg zâmbetul
semnul
tăcerea
şi le adun în cutia mea cu fetişuri

dacă vom face cândva
un schimb
cum schimbă copiii-ntre ei abţibilduri
tu vei veni cu izvoarele
cu gările
şi cu pădurile

Homecomer

___________________________________________________________

plonjez-
fluture absorbit de caliciul oglinzii
pierdut
şi totuşi acasă

Dumnezeu
e deodată cu tăcerea
numele tău e numele meu
uitat în jocul minţii

apoi gândul se-ntinde se-nfige
şi nu mă mai cheamă vis
ghemuit între umeri
ci Frankenstein de umbră
rujat
cu untura de câine

acasă
şi totuşi pierdut

Eu să tac, tu să vii

Ioana P. Flutur

 

încerc să te aştept aşa-
ca un contur îmbrăţişând clipele
de dimineaţă de amiază de seară
iar noaptea s-aud pescarul din lună trăgând
înainte-napoi felia de timp
cu lună cu vânt
cu păsări cu tot

să mai rămân aşa încă puţin
încă puţin
tu să-ţi închipui că tac
eu să-mi închipui că vii
cu lună cu vânt
cu păsări cu tot

Pasărea Celuilalt

Ioana Flutur

 

crezi că aş confunda atât de uşor iubirea?
ştiu că de dincolo tu aştepţi altceva, mereu altceva şi pasărea trece doar o dată prin
fiecare loc, strigând- dar ce ştii tu despre iubire? nu ajunge să taci, să vorbeşti!

crezi că dacă îţi acopăr inima cu aripa îţi va fi de ajuns?
poţi să-mi răspunzi? ştii să răspunzi?

aştept în coaja mea în
coconul în
care mă prefac
că gândesc şi nu e din gând smuls răspunsul ci
din ardere

Călătorie spre tine

Ioana P. Flutur

 

nesfârşit e departele acesta
din care vin spre tine
cu plus şi minus infinitul
înfipte în piept
ca doi electrozi

dar spune-mi
ce este acesta dintre noi
spaţiul
sau timpul?

eu nu mai ştiu-
realitatea mi se prelinge din ochi
şi tresărirea caldă poate fi ploaia
sau doar o inversare
de polaritate

Glissando

Ioana P. Flutur

te rog lasă
las privirea să se întoarcă-n oglindă nu caut
nu căuta în ochii albaştri trec doar luciri între ape la fel
la fel cum luceşte aripa de ceară a lunii când îmi cuprinzi
când îţi cuprind neuitarea cu braţele arse
cu braţele arse de umbră