Author Archives: Florin Ispas

Despre Florin Ispas

Iubitor de frumos, calator in lumea eclipsei..

Ultimul stinge lumina (fragment)

––––––––––––––––––––––––-
Doi ani… Doi ani scurşi de când am plecat din ţară căutând ceva mai bun, o speranţă, o lumină. Din păcate a trebuit să revin dezamăgit şi singur. Pierdeam astfel şi fata cu care începusem acest drum, pierdeam acolo la Paris totul..
ACASĂ
-Sunt sigur că veţi fi din nou împreună. Trebuie să o înţelegi şi tu.E greu să pierzi o sarcină mai ales când îţi doreşti atât de mult un copil, mi-a zis tanti Anica , mama fetei. Sunt convinsă că o veţi lua de la capăt…cumva…Acum ce o să faci? Nu poţi sta aşa deprimat!
-Trebuie să mă angajez. Banii pe care îi am strânşi nu mă pot ajuta mai mult de cậteva luni, dacă nu intram în tot felul de necazuri mă descurcam bine aici… Aşa va trebui să o iau de la capăt. Din nou! Nu ştiu ce va fi să fie cu divorţul, ultima dată a zis că nu mi-l dă în ruptul capului ca apoi să schimbe foaia…
-De ce nu te duci să predai la şcoală? Nu taie nimeni lemne pe tine.Vrei să munceşti din nou la fabrică? Vrei să te înjure patronul şi mai ştiu eu ce nespălat ? Uiţi că ai măturat străzi şi ai fost grăjdar acolo? Ţi-a fost uşor?
-Mâine mă duc la inspectorat să văd ce acte am nevoie .Acum aş vrea să visez, să uit…
Acasă cu zeci de bagaje împrăştiate, tata plecase pe mare din nou iar mama probabil la vreun congres de medicină. Poze, zeci de poze pe care le iubeam, le uram, îmi trezeau tot felul de amintiri dulci, amărui…
Desfac o sticlă de vodcă şi torn pe cărarea gâtului până când pământul se scurge cu mine la vale într-un carusel nebun. Apoi somnul plin de coşmare…De ce plecase? Unde? Ce se întâmplase acolo, în Franţa? Îmi aduc aminte că de la o vreme făcea vizite foarte dese în Romậnia. Pleca necăjită, obosită, la întoarcere plină de cearcăne. Nici dragoste nu mai făcea cu pasiune. Eram eu de vină? Cine era de vină?…De ce?
Răspunsuri pe care nu le găseam oricât încercam. Detectivul pus să caute răspunsuri a murit într-un accident auto suspect lăsându-mă să plutesc în gol, lăsậndu-ne să căutăm răspunsuri fără o finalitate…
PESTE 4 ORE…
-Astea-s actele care ai nevoie să te înscrii pentru examen. Diploma de licentă, foaia matricolă să fie legalizate…Examenul este pe 14 iulie. Succes… O să fie foarte greu, ăştia vor să scoată ţapi ispăşitori din orice, ai modulul pedagogic făcut? Altfel nu vei preda în caz că găseşti post.
-Îl am pe foaia matricolă, l-am făcut.
-Bun. Mai ai o lună, poţi să te pregăteşti, dacă ai noroc…
-Mulţumesc. Mulţumesc din suflet.
La ieşire din inspectorat mă împiedic de o domnişoară care se uită contrariată la mine zicând:
-Mai încet, musiu, unde fugi ca apucatul? Încă puţin şi mă zburai din pantofi!
-Îmi cer scuze. Nu asta intenţionam…Îmi cer scuze! Aaa!! Magdalenaa!!
-O daa!! Tot ameţit de cap ai rămas, musiu, de acolo din facultate. Parcă te-ai mai împlinit puţin, numai mutra ţi-a rămas la fel. Să bem un suc, parcă aş bea un Chivas royal, au ăştia pe aici?
Bem sucul la Central printre stropii unei ploi ce rupe asfaltul şi la un moment dat zice:
-Vrei să ajungi cadavru didactic? Hm! N-ai altceva de făcut? N-ai şi tu un drum dincolo? Ce cauţi aici în ţara asta făcută praf?
-Se pare că nu am. E singura mea soluţie. Am fost dincolo şi nu mi-a mers bine deloc. Numai necazuri avut-am.
-Desigur. La catedră rămân doar cei care chiar n-au ce face. Restul pleacă cât văd cu ochii. Halal ţară!
-Da .Unii trebuie să rămậnă aici ca să ducă mai departe steagul. Sau cum se zice: ultimul stinge lumina, tu ce faci? Cum îţi merge Magda?
-Ooo! Nu mă pot plậnge, desenează un zậmbet pe dantura albă apoi continuă fericită: Iubi mi-a luat maşină, mă duce în Bora Bora peste două luni, deci e bine…
-Iubi? Tot Maximilian? Parcă cu el ţi-ai dus facultatea, acum?
-Neeeh! Ăla era un sărăntoc, l-am părăsit în anul 5, păi tu crezi că pot sta cu picioarele în sus pe sec? Nu tu maşină? Nu tu club Max? Acu’ îs cu Tino, e cam bătrậnel, dar mă lasă să fac ce vreau eu. Te pup că a venit iubiţel şi-i cam gelos din fire…
Rămân fixat la masă fără a vrea să mă ridic şi aşteptarea îmi este benefică. Pe una din uşi apare o fată în trening albastru, în căruciorul cu rotile. Aş! Asta e Liliana cumva? E posibil oare?
-Hopa! Stai! Stai! Fă-ţi un loc aici, fată hăi!
-Dai voie unei handicapate să bea un suc cu tine? Mă mir că eşti singur… După tenul pe care-l ai, sigur ai făcut plajă toată vara. Unde-i bolunda? De ce nu sunteţi împreună?
-Nu te mira. Amely e plecată cam de mult din viaţa mea. Nu trag nădejdea de a o mai vedea prea curând. Şi-a luat hainele, laptopul şi s-a dus.Tipic pentru ea…
-Nu te plânge atâta. E bine şi cât a fost. Auzi? Vrei să stăm aici? Nu mai bine mă duci la maşină? Nu prea îmi place să încurc şi să se uite toţi la mine…
– Ai maşină? Poţi conduce?
– Poate-s handicapată în cărucior dar asta nu mă opreşte să conduc o maşină modificată, ce ai vrea să mor?  Nu mă las eu atật de uşor cum ar crede unii!
Maşina e parcată nu foarte departe, modificată pentru handicapul fetei, condusă doar cu mâinile. Mai rar să văd aşa ceva !