Author Archives: Rodica Pușcașu

Despre Rodica Pușcașu

Am absolvit Liceul teoretic "Petru Rares" Suceava, apoi Colegiul de Birotica a Universitatii Stefan cel Mare Suceava Am scris diverse articole in Obiectiv - Vocea Sucevei

Zori de cenuşă

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Iubirea alunecă pe spaţii înghiţite de umbră
Fraze dezlegate de adevăr
Coboară printre cei vii
Uneori cerul devine rotund
cuvântul astupă gura speranţelor crude
viaţa îşi piaptănă timpul
Eu aştept ploaia
Într-o gară unde dimineaţa
Face risipă de clipe.

De-ai fi

––––––––––––––––––––––––––––––––

nu ştiu
cu câte versuri să-ţi ud tâmpla;
îmi pun sufletul la uscat
pe pianul din inima ta
uit mereu mereu cum să-ţi curăţ
de păcat
clipele reci adunate pe frunte
iarna îmi alunecă inimi printre degete
în palma ta
cuvintele se rostesc altfel.

Imagini

__________________________________________________________

Ţi-ai transformat privirea
într-un vultur orb,
prin stropi de ploaie,
imaginile mele ţi le sorb ciorile,
ca pe nişte versuri netede,
ce curg.

galben amurg,
îţi plictiseşte vocea cu vocale;
imaginea mea încheagă colţuri rupte
din trecut.

dezgolite de emoţii,
amintirile tale se stropesc cu vin
apoi taie părul lung al fotografiei mele;
îşi fac peruci vesele
şi dansează cu nişte sunete
căzute în dizgraţia alfabetului.

în locul meu,
apăru vulcanul imaginii ei,
purtat pe strofe de simţurile tale
încleştate cu ghearele într-o realitate defectă.

Invidii de luna

_________________________________________________________

Când îl iubeam pe altul,
Vântul îmi căuta respirația cu dosul palmei.

Eu alergam
și vulturii mă ridicau până la cer,
de unde zâmbea Carul Mare
și-mi zburlea părul.

Strugurii mi se ascundeau în păr,
iar zările încercau să mă imite.

Zilnic îmi copiau coafura.

Muzica mă chema să-i cânt,
când strunele viorii mi se lipeau de gleznă.

Curcubeul mă implora să-l asortez.
Roiurile de albine mă asaltau
să le spun rețeta de dulceaţă de lacrimi.

Cheia sol mi se răsucea în păr.

Izbeam cu fericirea de pereții vieții,
iar ecoul se hrănea cu râsul meu.

Fluturii mă căutau pe-acasă
să le vând culori.

Viața trecea pe lângă mine
ca o tulpină uscată…

Luna făcuse insolație
de la necunoscuta lumină
pe care mi-o potriveam la cercei.

Când îmi căram cocoașa sufletului
printre pietrele reci,
mi-a căzut privirea pe tine.

Când m-ai iubit pe mine
bubele nu s-au prefăcut în farmec.

Altfel, te-aș fi iubit.