Author Archives: Daniel Butnaru

Plouă

==================================

Iarăşi plouă cristalin,
Ai plîns destul, iubito!
Ţi-ajunge, lacrimi nu vărsa,
Căci îngerii nu plîng.
Şi iarăşi soarele e stins,
Deschide ochii, dragă!
Aprinde iarăşi soarele
Şi uită tot ce-ai plîns.
Nu plînge stea iubită,
Căci stelele nu plîng.
Tu eşti o stea ce cade,
Cade la pământ.
Cazi, cazi, dar nu plînge,
Cazi, căci eu te prind,
Întind a mele braţe,
Te prind să te alin.
Îţi beau a tale lacrimi,
Îmi iau a ta durere,
Te-alin pînă mă sting,
Dar rog, te rog, iubito!
Dă-mi un dulce al tău surîs.

Blocat în întuneric

============================

Un scut în faţa inimii mele,
Un vîrf ascuţit îmi împunge sufletul.
Jos sunt căzute infinite stele
A căror căldură îmi arde trupul.

 

Sunt orb şi fără simţuri,
Indiferent de orice întîmplare,
Pierdut şi fără sens a vieţii,
Viu, c-o mică doză de suflare.

 

Blocat în întuneric fără de ieşire.
Sunt ca acul ceasului
Ce are un pic de energie
Rotindu-mă pe vîrful cercului.

 

Timpul ce se scurge invizibil
Acum îl văd cum trece,
Trecerea-i şi timpul devine acum vizibil,
La ultima suflare timpul chiar mă frige.

 

Tu poţi să fii a mea tratare,
Dărueşte-mi supradoze de suflare,
Deschide-mi ochii spre lumină
Şi scurgerea să fie mult mai fină.

 

De vreai într-adevăr să-mi fii tratare,
Să-mi dăruieşti o doză de suflare
Şi să aprinzi culori diverse de lumini
E destul să simt acum a tale mîni.

Scrisoare

===============================

Un stilou ce scrie roşu
Şi tocul sunt a mele vene.
Ce stranie cerneală,
Dar n-am cu ce să scriu.
De aceea pana-i înfiptă,
De fapt este o ţintă
Ce-n vînă e înfiptă
Şi scriu scrisoare ţie.

O ultimă scrisoare
E scrisă pentru tine.
Şi ultima cerneală
Din bizară călimară.
Poţi spune că-s nebun,
Căci scriu cu sînge acum
Şi chiar de sunt nebun
Să ştii că te iubesc oricum.

Singur şi nebun

============================================

Pe foaie albă, ruptă din caiet
Scriu totul ce mă taie în piept,
Scriu tot ce ştiu că am greşit,
Scriu tot de ce am fost lipsit.

Mă doare vina ce o am,
E vina mea că nu te mai doream.
Am rămas doar cu nimic,
Am îngheţat totul de frig.

Nu te am la mine, dragă,
Dar tu erai atît de caldă,
Am rămas lipsit de tot
Sunt singur şi legat în nod

Vreau totul înapoi să-ntorc,
Să am încredere, să ştiu că pot.
Te vreau la mine în braţe
Dorul o să mă înhaţe.

Sunt singur şi nebun,
Sunt aici cuprins de fum
Şi privesc cu dor în ochi
Cad pe mine mii de stropi.

Singur într-o lume atît de mare
E absentă dulce a mea floare.
M-ai lăsat c-un singur vis,
Un vis ce cu lăcăţi e-nchis.

Îmi las pe foaie visul neîndeplenit,
Foaia pe perete am înfipt.
Te văd în vis, te simt în suflet
Şi te aud în orice sunet.

Tu, dragă, vreau să te reîntorci
Cu inima să nu te joci,
Vreau pe palme să te ţin
Şi vreau acum să te alin.

Iubito, strig căci mi-e rău
Am pierdut ce-a fost al meu.
Sunt mort dar am un vis.
Singurătatea m-a învins.

Carnetul visurilor mele

===============================

În carnetul visurilor mele
Eşti mereu tu desenată,
Eşti una din mii de stele,
Eşti mereu dorita fată.

Atunci cînd tu nu eşti
Sîngele nu-mi circulă.
Simt că îmi lipseşti
Căci ploaia nu mai picură.

Vreau să fii aproape
Şi la ureche să-ţi şoptesc.
Chiar de îmi doresc de toate
Una vreau să-ţi spun că te iubesc.

Departe de tine

=================================

Arma lăsată pe masă,
Lăsată de tine
O-ncarc şi o-ndrept spre tîmplă.
Adorm fără trezire.

Mă scufund în somn ce n-are capăt
Acolo unde-i mai bine.
Somn ce dulce mă poartă
Departe de tine.

Gloantele-mi străbate creierul,
Sînge-i lăsat pentru tine
Şi iată, aici e sfîrşitul
Sunt departe de tine.

Natura

====================================

Frumuseţea naturii îmi orbeşte ochii,
Cîntul de păsări îl ascult nemişcat
Sunt ca-n poveste în preajma naturii,
În voinţa naturii eu m-am lăsat

Cel dulce miros provenit de la floare
Mirosidu-l el mă doboară.
Atunci cînd mă aflu în natura cea mare,
Mă simt parc-aş fi într-o altă ţară,

Iată, acum stau printer plante şi păsări
Pînă la moarte aici pot să stau,
Aici pot să scriu sute de versuri
Pentru natură timpul mi-l dau,

Pentru natură viaţa mi-o dau,
Căci, ce este viaţa fără natură?
Fără natură viaţă nu vreau,
Căci fără natură viaţa e sură.

Ce păcat că nu-s printer păsări
Să fiu liber zburînd în văzduh,
Să simt ceea ce simt nişte păsări
Şi oriunde să pot să mă duc.

Oare eu unul văd frumuseţea naturii,
Natura e inima vieţii!
Şi ea îţi provoacă diverse emoţii.
Doar în natură viu poţi să fii

Sensul vieţii mele

================================

Eu, privindu-ţi faţa
Mi se schimbă viaţa,
Eu, fiind cu tine
Visez, visuri line.

Am stat eu lîngă tine cuprizîndu-ţi corpul
Ştiu că nu e bine dacă îţi schimbi tu locul,
Stai tu lîngă mine în viaţa care trece,
Aflîndu-mă cu tine şi frigul nu e rece.

Doar tu îmi stai în gînd
Şi sensul vieţii devenind.
Cu tine noaptea-i zi
Şi frig nu îmi va fi.

Aceea ce îti trece în minte
Sunt a mele netede cuvinte,
Şi cît timp vei fi cu mine
Vei auzi cuvinte line.

Aruncat pe palmele nopţii

======================================

Aruncat pe palmele nopţii,
Scufundat în negrul bolţii,
Înecat în gînduri false,
Uitat în visuri arse.

Înconjurat de infinita noapte
Sunt singur, sunt departe
Legat de gînduri frînte,
De tot ce doare-n minte.

Nu pot să dorm, chiar şi dacă-i noapte,
Nu pot să las gîndurile într-o parte.
Nu dorm şi sunt dement aproape.
Mi-i somn, sunt singur, sunt departe.