Author Archives: Dana Muşat

Despre Dana Muşat

Debut in Tomis. Publicare în Carpe Noctem, Arcada, Oglina Literara, Junimea Fantasy, Dor de Dor, Raze de Lumină, Timpul, Feed Back, Visul, Cafeneaua Literara, nu neaparat in ordinea asta. Adevarul este ca sunt ametita, ca orice geniu, si nu mai stiu cand am publicat si pe unde. Descopar cu timpul...Participare la Colocviile Tomitane alaturi de alti scriitori. In prezent mă lupt cu Facultatea de Drept, dar lucrez pe parte de marketing la "The Coca-Cola Company" danutza3009 - pt messenger dana.musat@cchbc.com - adresa de e-mail ma găsiţi şi aici: proza.ablog.ro poezii.ablog.ro www.danutzapudupudu.piczo.com (site ca de liceeni, asta pt ca in perioada aia l-am facut:)..anyway, îl mai modific din când în când) " S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus. Se repetă, conştient sau inconştient, aproape fond şi formă, de condeiele de meserie şi de acei de bună-credinţă care au curajul să creadă că sunt cu totul originali." (George Bacovia)

alchimia zilei

Dana Muşat 

azi de dimineaţă târziu mi-am îngropat faţa
în iarba de la parter
adulmecând paşii tăi care urmau să vină
călcând pe ochii mei holbaţi
către vidul inimii tale
la prânz când iarba se prăjea la soarele torid
mi-am ridicat faţa din amorul de la parter
şi am închis ochii de două ori
cu ochelarii de soare fumurii
seara te aştept în patul de lemn
comandă nouă
fără aşternuturi
fără prea multe vorbe goale
doar cu o lumânare
tu şi eu
pe lemnul ce se va închide
precum un cavou

Napalm

Dana Muşat

nu vreau să aud astăzi
despre cum sunt ucise balenele
sau despre cum se prepară praful de puşcă
(azotat de bariu în sos de sulf
presărat cu cărbune)

astăzi
vreau doar tăcere
să mă scufund în zgomotele alea infernale
din spatele blocului
(la mine la bloc stau numai oameni mari,
atât de mari încât uneori
dau cu capul de tavan)

mâine poate
o să vreau să aud
despre amoniac
şi nitroglicerină
poziţia simetrică a cadavrelor
unui psihopat
amprente
sau urme de mucegai
pe ochii scobiţi sau putreziţi
ai unui sinucigaş
în ospiciu
sau pe scaunul electric
ori injecţie letală
tot aia e
oricum e nebun

poate mâine
sau poimâine
o să te învăţ
cum să faci
napalm

poemul iluziei mele

Dana Muşat

când ai plecat mi-ai lăsat doar o umbrelă de tinichea, o funie roz şi o pungă pe care era marcat simbolul firmei la care lucrai tu

miercuri, 30 septembrie 1987

m-am născut făceam deja 10 luni de gestaţie
mă înecam în propriul suc
acela care trebuia să îmi dea viaţă
nu să încerce să mi-o ia
e clar
ştiam ce mă aşteaptă
aşa că mi se părea o tâmpenie
viaţa asta

ieri, pe la prânz

făceam amor cu ideile
cu frunzele
ploaia
imaginile morţii
unde şi când vroiam
pe o lespede în cimitir
la o cafea
pe internet
la munte
oriunde îmi venea cheful
aveam nevoie
doar de un pix şi o hârtie

azi, dimineaţă

te-am văzut cum împachetai mi se înecaseră sinusurile şi mă dureau îngrozitor începusem să plâng şi la intervale scurte de timp îmi trăgeam cu zgomot nasul astfel încât să mă auzi şi să îmi oferi o batistă

azi, la prânz

din Calea Lactee
am furat două stele
le-am pus într-un sac de pânză
până acasă
unde am început să le storc
(spasmodic
până la epuizare)
şi să le beau

azi, seara

din întâmplare e ziua mea
e tot miercuri
mi-ai spus un la mulţi ani
schizofrenic
şi ţi-ai lipit buzele de
fruntea
nasul
ochii mei
ai plâns puţin
te-ai dat de trei ori peste cap
şi-ai devenit o iluzie
care s-a aşezat în părul meu
apoi celălalt tu
acela fizic
a luat trenul
cu destinaţia Bucureşti
salamandre
tort
cadouri
astea sunt doar nimicuri copilăreşti
acum tot ce contează
e biletul de întors
de pe care nu am apucat să citesc
ziua şi ora
aşa că
nu o să ştiu când să vin
să te iau de la gară