Author Archives: Cornel C. Costea

Despre Cornel C. Costea

Născut la 27 august 1976 în localitatea Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, a urmat şcoala generală în satul natal, iar liceul la actualul Colegiu Tehnic INFOEL din Bistriţa, profilul informatică. Este licenţiat în Geografie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Apropierea de poezie se realizează treptat, în timpul studiilor liceale fiind preocupat, mai ales, de scrierile lirice de factură religioasă ale lui Vasile Voiculescu. Prima încercare literară datează de la vârsta de 13 ani, fiind o „cronică” rimată a unui meci de fotbal. Debutul absolut se produce relativ târziu (în anul 2005), în paginile revistei Zorile a Colegiului Naţional „George Bariţiu” din Cluj-Napoca (al cărui profesor era în perioada respectivă), la rubrica Autoportret liric. Este prezent în antologii: Ferestre. Poezie şi grafică (2006), Florilegiu (2010) şi Scriitori gherleni (2010), precum şi în reviste sau cotidiene: Pagini Româneşti în Noua Zeelandă (2006 şi 2010), Răsunetul (2007), Zorile (2005 şi 2006), Visul (2008-2010), Tânărul scriitor (2010), Neamul românesc (2010), Cărticică românească pentru copii (2010), Scânteia (2009-2010) ş.a. A participat la diferite concursuri de poezie, obţinând următoarele distincţii: ● menţiune specială în cadrul Concursului Internaţional de Poezie si Grafică Ferestre: poezie şi grafică, Bucureşti (2005); ● premiul al II-lea în cadrul Concursului Internaţional de Poezie al Festivalului Polidor – Interferenţe, Breaza (2008); ● premiul I în cadrul Festivalului Internaţional "Paul Polidor", Buzău (2009); ● menţiune la etapa judeţeană a proiectului educativ Laudă seminţelor, celor ce-au fost şi-n veci tuturor, Cluj-Napoca (2010). Despre poezia lui Cornel C. Costea au scris: Paul Polidor (în prefaţa volumului Verticale portative), Ionuţ Caragea (în prefaţa volumului colectiv de poezie Florilegiu), Cezarina Adamescu (în revistele Tânărul scriitor şi Cărticică românească pentru copii) şi Iulian Dămăcuş (în Făclia de Cluj). A publicat două auxiliare de specialitate: Geografie pentru Bacalaureat. Europa-România-Uniunea Europeană. Probleme fundamentale (2009) şi Teza cu Subiect Unic la Geografie (2009) şi trei volume de poezie: Clipa de infinit (2008), Unde Dumnezeu visează (2009) şi Verticale portative (2009). Dincolo de activităţile cotidiene, iubeşte apusurile de soare de la ţărmul Mării Negre, crângurile din Munţii Apuseni, pescăruşii, genţianele, ochii şi sufletul iubitei sale soţii, Ioana-Maria, scrierile sacre hinduse şi, evident, POEZIA. În prezent, predă geografia la Liceul Teoretic „Petru Maior” din Gherla, lucrează la teza de doctorat: Munţii Bârgăului. Studiu de geografie umană şi scrie, în continuare, poezie, iar mai nou, epigramă.

PE DRUMUL DE LUMINĂ …

Artistului CORNEL FUGARU

Chiar ieri îţi ascultam cerescul glas
Şi nu ştiam că, astăzi, te vei duce,
Te-mbrăţişez şi-ţi spun un „Bun rămas!”
De-acum eşti liber, nu mai porţi o cruce!

Îmi va fi dor de tine, Bebe drag,
De-al tău pian ce mă vrăjea pe loc,
Să treci în bucurie-al vieţii prag,
Azi, iată, s-a-mplinit al tău soroc.

Ne vom vedea, cândva, în altă lume,
Vom plânge şi vom râde amândoi,
Dar, pân-atunci, se vor aşterne brume
Pe ţărmul mării, viscolind în noi …

La cumpăna amiezii ai pornit
Pe drumul de lumină-n Infinit …

Cluj-Napoca, 13 iulie 2011

Suflet sihastru

––––––––––––––––––––––––

In Memoriam Î.P.S.S. BARTOLOMEU ANANIA

Suflet sihastru, ce cauţi Lumina,
Te urcă-n trăsură, coboară cortina,
Te du cu Speranţa că vei fi primit
În Ceruri, de unde, cândva, ai venit.

Ardealul e-n  doliu, iar clopote cântă
Din zi până-n noapte în Casa Ta Sfântă,
Poporu-Ţi aduce făclii şi zambile,
În Cartea-Ţi de aur adaugi noi file.

Ai scris, cu Iubire, în sufletul nostru
Poemele Păcii, ştiind care-i rostu’,
Ne-ai dat, zi de zi, îndemn şi povaţă,
Ne-ai  luat de pe frunte coroana de gheaţă.

Acum, când Te plângem cu toţii, Părinte,
Îţi cerem iertare, de azi înainte
Vom fi mai aproape de Domnul Preasfânt
Prin Tine, Înalte, aici, pe Pământ.

Chiar dacă-n Duminici nu vei mai fi-n altar,
Îţi vom simţi prezenţa în inimi, al Tău Har
E pentru noi cărarea ce duce, ’colo, sus,
E răsărit, e-amiază, dar este şi apus.

Să fii primit la Domnul, ne vom ruga mereu,
La Cluj, în catedrală, se-aprind lumini de seu,
Cei mulţi, cu inimi blânde,-şi coboară, azi, privirea
În timp ce al Tău Suflet atinge Mântuirea …

Cluj-Napoca, 3-4 februarie 2011

Scrisoare lui Florin Piersic

–––––––––––––––––––––––––––––

la aniversare

Iubitul meu, Florin, îţi scriu acum,
Când în grădina ta mai creşte-un piersic,
Să ai mereu lumină pe-al tău drum,
Iar sufletu-ţi de aur – tânăr, veşnic.

Te ştiu de mic şi te iubesc de-atunci,
Cum ştiu că te iubeşte-o ţară-ntreagă,
Din munţi înalţi până-n câmpii şi lunci
Tu ai umblat prin ţara ta cea dragă.

Cu harul tău sublim ne-ai învăţat
Să râdem sau să plângem, după caz,
Şi-ntotdeauna, când te-am aşteptat,
Tu ai venit, uitând de-al tău necaz.

Ne-ai pus pe noi mereu pe locu-ntâi,
N-ai renunţat, o dată, la spectacol,
Iar cei din sală îţi strigau: Rămâi!
Cu tine, viaţa noastră-i un miracol!

Cu tine putem merge mai departe
Prin lumea asta plină de amar,
Cu tine, viaţa noastră n-are moarte,
Iar zorii bucuriei n-au hotar.

Aş vrea să-l rog pe Cel de Sus să-ţi dea,
De ziua ta, măcar, vreo şapte vieţi,
Ştiu c-o va face şi El vrea să stea
Să te admire cu-ai Săi ochi măreţi.

Eşti îngerul venit din altă lume
Să-i mângâi pe cei trişti şi oropsiţi,
Eşti un haiduc al artei, al tău nume
Va fi trecut, de-a pururi, printre sfinţi.

Să ştii că nu exagerez deloc,
Românii toţi se roagă pentru tine,
Să îţi păstreze Domnul Sfânt un loc
În templul fericirilor divine.

Îl meriţi, pe deplin, o ştim cu toţii,
De la bunici până la nou-născuţi,
O ştiu cei drepţi, precum o ştiu şi hoţii,
O ştiu curaţii, dar şi cei căzuţi.

Nu vreau să-nchei, fără să-ţi spun, Florine,
Acum, la şaptezeci şi cinci de ani,
Să ai în viaţă doar zile senine
Şi să rămâi pe scenă mii de ani.

Să nu fii dat uitării niciodată,
Să ne iubeşti aşa cum doar tu ştii,
Să ne şopteşti că viaţa-i minunată
Dacă trăim din a iubi şi-a fi!

Cluj-Napoca, 27 ianuarie 2011

Scrisoare lui MIHAI EMINESCU

–––––––––––––––––––––––––––––––-

Îţi scriu, acum, iubitul meu Mihai,
Când pacea înserării lin coboară,
Astăzi am fost, am fost puţin în rai
Citindu-ţi Poezia. Mă-nfioară,

De fiecare dată, glasul tău
Atât de trist şi, totuşi, mult prea vesel,
Când te înalţă, când te duce-n hău
Al tău fir de lumină. Zilnic, ţese-l!

Să-ţi scriu ce-am mai făcut de astă-vară,
Şi cum trăieşte scump poporu-acesta,
Ştiu că te rogi, tăcut, seară de seară,
Să-i fie bine-n Iaşi, şi-n Budapesta.

Îţi spun că-n august m-am certat cu tata,
Nu cu al meu, cu-al nostru-al tuturor,
Am vrut să-nvârt, de unul singur, roata,
Mi s-a răspuns cu-o coadă de topor.

Am vrut să aflu, totuşi, de ce noi
Suntem, pe zi ce trece, mai săraci,
În timp ce-ai noştri-aleşi au vile noi
Din San Francisco până la Karachi.

Am vrut să repornesc nava Speranţa
Şi să găsim, în fine-un bun cârmaci,
Am căutat din Tulcea la Constanţa,
Şi din Drobeta până în Bosanci.

Să ştii, iubitul meu, că-i jale mare,
Cei buni şi blânzi nu vor să se implice,
Şi, vezi, aşa poporul nostru moare
Şi nu oricum, cu răul fiind complice.

Te rog să ne trimiţi un plan din ceruri,
Vorbeşte, chiar cu Domnul, de se poate,
Aştept să îmi răspunzi. Iubiri şi doruri
Primeşte-le, primeşte-le pe toate!

Cluj-Napoca, 12 ianuarie 2011

SCRISOARE POPORULUI ROMÂN

––––––––––––––––––––––––––––––––

Iubit popor, nu pot să nu îţi spun
Ce-am adunat în mine-o viaţă-ntreagă,
Să nu mă judeci aspru, nu-s nebun,
Mi-e doar inima tristă şi beteagă.

Mă doare să te văd tot mai sărac,
Tot mai umil şi mai adus de spate,
Poporul meu iubit, acum, posac,
Împins de guvernanţi tot mai spre moarte.

Tu trebuie să lupţi şi să-nţelegi
Că-n lumea asta mare şi rotundă,
Mai ai, încă, puterea să alegi,
Deşi vrăjmaşul, e mereu la pândă.

Să nu trăieşti din bani şi din onoruri,
Sunt toate false, caută  lumina,
La fel cum Coandă-n ale sale zboruri
S-a înălţat spre stele, spre divina

Cărare de azur, ce nu e pentru toţi,
Ci doar pentru acei ce au curajul
Să-nfrunte viscolele, sus, în munţi
Şi să învingă, zilnic, surmenajul.

Ştiu că e greu, de nu chiar imposibil,
Când sunt atâtea lipsuri şi ispite,
Dar nu uita, poporul meu sensibil,
Că-n tine ai puteri nebănuite.

În tine-i Eminescu şi Rebreanu,
Şi Vlaicu, şi Brâncuşi, şi Grigorescu,
În tine-i Bucovina şi Ardealu’,
Din tine s-a născut şi Păunescu.

Deci, nu uita, oştirea mea cea dragă,
Ridică-te şi-alungă tirania,
Căci, astfel, va afla o lume-ntreagă
Ce oameni mari trăiesc în România.

Cluj-Napoca, 29 decembrie 2010

HAI, SĂ PLECĂM, IUBITO …

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Hai,  să plecăm, iubito, în ţara fără ger,
Să stăm întinşi în iarbă, deasupra numai cer,
Cosaşii să ne cânte, şi greierii la fel,
Să râdem toţi cu poftă de bietul Parpanghel.

Hai,  să plecăm, iubito, nu ne-om uita ’napoi,
Nu vezi că-n loc de grâne, la noi creşte gunoi?
Nu vezi că nici stejarii nu mai au loc de drujbe,
Iar în biserici sfinţii s-au săturat de slujbe?

Hai,  să plecăm, iubito, atât cât ne mai lasă
Şi n-or pune zăbrele la fiecare casă,
Să luăm cu noi doar cartea bătrânului Poet
Şi s-o citim când trecem prin vechiul Eghipet.

Hai,  să plecăm, iubito, cu noi veni-vor şi-alţii,
E veacul cel din urmă, ne-ndeamnă la migraţii,
Poate-om găsi o ţară în care să trăim
În linişte, şi unde putem să nu murim.

Hai,  să plecăm, iubito, e trenul tot în gară,
Ne-aşteaptă, încă, dragă, hai să ieşim din ţară,
Se-anunţă vremuri grele, vin viscole grozave,
Siberiile toate-s pe noi, şi nu-s suave.

Hai,  să plecăm, iubito, e ultima strigare,
Pământul României va luneca în mare,
Doar vârfurile ‘nalte vor mai rămâne sus,
Câmpii, podişuri, dealuri şi munţii-s la apus.

Hai,  să plecăm, iubito, nu-i timpul să bocim,
Ne-aşteaptă la răspântii bătrânul serafim,
Brâncuşi, Enescu, Blaga ne-au pregătit bucate,
Să ne grăbim, iubito, le vom mânca pe toate.

Şi vor veni şi alţii, Mihai şi Nicolae,
Şi Radu, Porumbescu, şi Adrian, şi Nae,
Eliade, Tatiana, şi Emilian cel bun,
Să ne grăbim, iubito, s-ajungem de Crăciun.

Să fim cu toţii Unul în ţara fără ger,
Azi, mâine şi poimâine, deasupra numai cer …

Cluj-Napoca, 20 decembrie 2010

MAESTRE, ia-ți clepsidra…

––––––––––––––––––––––––––––––––

Domnului  ADRIAN PĂUNESCU

 

Când ai venit în lume, o ploaie de Lumină
Te-a mângâiat pe creştet şi ţi-a lăsat Ceva
Acolo în Clepsidra ce a-nceput să cearnă
Nisipurile vieţii ce vor rodi cândva …

Ai căutat din faşă cărarea Poeziei
Găsind silabe smulse din trupul unui sânger,
Iar când ai prins a scrie în Cartea Veşniciei
Nu mai puteai să fereci aripile-ţi de Înger.

Vin toamnele şi lasă întunecate ploi,
Maestre, ia-ţi Clepsidra şi-ntoarce-o, pentru noi …

Cluj-Napoca, 16 iulie 2010

TOŢI ÎNGERII, AZI, CÂNTĂ …

–––––––––––––––––––––––––––––––––

In Memoriam CODRUŢA ARON VÂRTIC

O noapte se lăsase peste întreg Pământul
În ziua-n care astrul s-a stins la răsărit,
Iar în grădina păcii unde-a-nflorit cuvântul
E totul scrum, priveşte, e-un haos negândit.

De ce te-ai dus, Codruţa, şi cui ne laşi acum?
Şi ce vom face seara fără a Ta lumină?
Nu Te-ai gândit, o clipă, să Te opreşti din drum
Pentru-a învinge soarta, cu-a ta voce divină?

Toţi îngerii, azi, cântă la liturghia tristă,
Pe-acea cărare-ngustă, mai urcă o artistă …

Cluj-Napoca, 30 august 2010

DIN PULBEREA LUMINII

––––––––––––––––––––––––––––––––-

In Memoriam TATIANA STEPA


 

Din pulberea Luminii ai fost, cândva, zidită
Să urci solare trepte în catedrala Vieţii
În care, nu o dată, cu îngerii, semeţii,
Ai strâns mărgăritare, Tu, stea neprihănită …


 

Te-ai risipit în Cântec, Te-ai adunat în Vers,
Ai semănat Iubirea în inimile noastre
Cu vocea Ta de aur în nopţile albastre
Când Dumnezeu colindă întregul Univers.


 

Tu n-ai plecat, ştiu bine, Te văd şi-acum trecând
Prin codri de durere, plângând, dar şi râzând …
Cluj-Napoca, 16 iulie 2010

FATĂ DRAGĂ

–––––––––––––––––––––––––––––––––

In Memoriam MĂDĂLINA MANOLE


 

Un ultim cânt în noapte, o lacrimă ce cade
Din  Sufletu-ţi măiastru închis într-o genune
Departe, prea departe să crezi că o minune
Îţi va reda Lumina ce în tristeţe arde …

Te-ai dus să cauţi tihna frumoasă Fată dragă,
Să cânţi în alte graiuri şi-n alte lumi de stele,
Lăsând aici o mare de dor şi inimi grele
Ce-şi strigă, azi, amarul pentru o Viaţă-ntreagă.

La braţ cu Veşnicia, te-ai stins pe portativ
În ziua-n care Timpul a râs  fără motiv …

 

Cluj-Napoca, 14 iulie 2010