Author Archives: Carmen Marin

Nascuta pe 29 april

======================================

Flori de sfârșit de-april m-au legănat,
Pe aripi de vulturi m-au purtat,
Și vântul vieții mi-a cântat,
Să am parte doar de cer curat.

 

Flori rostogolite prin muguri de crin,
Mi-au șoptit să cred în Dumnezeu și-n destin.
Și drumul vieții să-l alin,
Să mă înalț, fără să mă înclin.

Simţuri rătăcite

 

Miroase a sunet, de visuri răscolite,

Prin geamăt de umbre târzii,

Îmi place să merg prin umbre rănite,

Să simt miros de amintirii purii.

 

Miroase a foşnet de zâmbet curat,

Prin grădini învăluite-n lumină,

Îmi place să merg cu gând parfumat,

Şi să simt, dulceaţă divină.

 

Miroase adânc a linişte furată,

Şi dusă pe nori cât mai sus,

Îmi place să gândesc câteodată

Că iubirea din mine, a apus.

ss=Ms+� ml�� `�� yle=’font-size:12.0pt;line-height:115%;font-family: „Times New Roman”,”serif”‘>Voi învăţa din nou să cânt.

 

 

 

 

Mă cert cu primăvara

===============================

 

Pe tine ar trebui să te iubesc primăvară,

Aşa cum mama te-a iubit, când m-a născut.

Că m-ai primit în poala ta plină vrajă.

Pe flori de salcâm şi pe bucăţi de lut.

 

Nu ştiu ce să fac, să te iubesc sau nu!

Te ştiu tăcută şi plină de parfum.

Te voi săruta pe poală să mă ierţi.

Că ţi-am nutrit, viclean gând.

 

Te voi binecuvânta, în zilele cu ploaie,

Îţi voi strânge florile în coc,

Părul ţi-l voi pudra cu soare,

Cu aromă de mentă şi de soc.

 

Nu,  n-am să te urăsc primăvară!

Deşi, vreau de mult  să te uit.

Pe nisipul vieţii tale,

Voi învăţa din nou să cânt.

 

 

 

Rugaciune de taină

===========================

Ia-mă, Doamne, în mâna Ta,

Când aripile mi se frâng!

Ocroteşte-mă Doamne,

Când sufletul meu, plânge!

Acoperă-mă Doamne,

Ca să pot să renasc!

Întăreşte-mă Doamne,

Ca să pot să mă înalţ!

Dojeneşte-mă Doamne,

Când gura-mi vorbeşte de rău.

Înţelepţeşte-mă Doamne,

Prin cuvântul Tău.

Iubeşte-mă Doamne,

Aşa cum eu, nu mă pot iubi,

Mângâie-mă Doamne,

Pe pletele-mi negre,

Ca să pot să cânt,

Asemeni îngerilor Tăi.

Amin!

 

Rătăcire

M-am rătăcit în freamătul serii,
Prin grădinile colorate în roz,
Simţeam în mine, parfumul verii,
Şi dulcele viori, cu maestru virtuoz.

 

M-am rătăcit în dimineţi senine,
Alergând prin poieni, pictate în mov,
Imploram clipele, să uite de mine,
Să le transforme, poate, într-un alcov.

 

M-am rătăcit prin gânduri străine,
Aşteptând o secundă, de uitare,
Doream ca vântul să aline,
Dorinţa şi viaţa, şi dreptul la visare.

 

M-am rătăcit prin viaţă, aiurea ,
Crezând că totul e sublim,
Nu îmi păsa, dacă menirea,
Mai poate schimba, încă puţin.

Dansul îngerului

Într-o dimineaţă
Când luna încă mai săruta pământul
Am dansat cu-n înger,
I-am mângâiat aripile de aur,
Iar el părul, fruntea şi poate zâmbetul.
Desculţă am alergat spre infinit
Să cer îndurare
Ca să zbor peste zare
Cu gândul şi cu sufletul.

N-am putut ajunge!
Iar el, cu aripile lui,
Păzea alte două suflete.