Author Archives: Adrian Erbiceanu

George Filip – Extemporal eliptic

Adrian Erbiceanu

 

Apărut la Editura Destine, Montréal, 2007, volumul Eliptica se vrea a fi chintesenţa gândirii filozofice a poetului George Filip. Din păcate cartea, datorită greşelilor întâlnite la mai tot pasul şi a versificaţiei extrem de facile, te lasă cu un gust amar. Poate că numai două sau trei poezii izbutesc să se ridice la nivelul unei scrieri serioase. Dar, după cum ştim, cu o floare nu se face primăvară: „Am testamentul scrijelat pe seu: / Să-mi fiu prin viaţă slugă şi stăpân. / Prin bâlciurile vieţii scriu mereu: / Nu-s vinovat că m-am născut român! / Atâta oameni buni mi-a mai rămas: / Într-un culcuş urzit de Dumnezeu, / Ca un străin ce caută popas / Să dorm la umbra sufletului meu…” (LA STEJARUL MEU). Frumos!

Reiterând, chiar şi un cititor fără mari veleităţi critice poate constata la o analiză rapidă că acest volum cu pretenţii, al unui poet cu peste douăzeci de apariţii editoriale, este de fapt compromis. Sper să fie singurul.

1. DEZACORDURI

– „Sufletul gintei – cât va trăi, / trebuie să vâneze zilnic / să aibă cu ce-şi plăti / dreptul lor de a fi” (pagina 11).

Acord greşit: Sufletul gintei – dreptul lor; corect ar fi fost: dreptul ei.

 

– „Zei / cu febra / demnă-n oase / care / ne cozmonizase” (p.46).

Mai înainte de toate, cuvântul „cozmonizase” nu există, dar dacă ar fi existat, forma corectă ar fi trebuit să fie: „cosmonizase”; în al doilea rând, fiind vorba de plural (pe noi ne…), cuvântul ar fi trebuit scris: „cosmonizaseră”.

 

– „Vrednic, cum am fost dintotdeauna / Scrijeleşteşi-ţi Soarele şi Luna.” (p.65). Dezacord de persoană între cele două versuri şi, în plus, greşeală de exprimare în cel de al doilea vers.

 

– „Doar lacrima nu plânge sub drapel / Supuşii la cazarmă suntem şi Tu şi El (p.69). Forma verbală „suntem” (indicativul prezent al verbului auxiliar „a fi” , persoana I, plural) implică noţiunea de „Noi”. Nu poate să existe „suntem” numai cu Tu şi El.

 

Prima strofă a poeziei Nedumerire (p.81) începe cu: „Stimate Domn / nu veni sub o mască…” (adresarea se face unei singure persoane) şi se încheie cu: „nici dacă minţiţi / că aţi fost răstigniţi”), sărind, fără vreo justificarea, la persoana a doua, plural.

 

– Poezia Balta (p.50) începe astfel: Să vină cerbii pe la sărbători / Când mă vindeam prin târg, adeseori”. Forma verbală „să vină”, a conjuctivului prezent, implică, în cazul de faţă, un viitor mai mult sau mai puţin apropiat; „mă vindeam” este un verb la imperfect (deci la un timp trecut). Cele două construcţii verbale nu fac casă bună împreună!

 

2. FRAZE / PROPOZIŢII ELIPTICE

De subiect

– „Prin literele haimanale / Apar prea circumstanţiale, / De fapt nişte exasperări / Nomade peste depărtări” (p.73). Subiectul este partea de propoziţie care arată cine săvârşeşte acţiunea exprimată de predicatul verbal. El este uşor de găsit pentru că răspunde la intrebările: „cine?, ce?” Predicatul, în cazul nostru este „apare”. Căutaţi, dumneavoastră subiectul, dacă puteţi!

 

De predicat

– „fragile jucării curgând de-a pururi / spre muntele ce nu-şi mai ştie valea / dar secerând trifoi cu patru frunze / nebănuind că-n pâine plânge jalea.” (p.107). Fraza, sau ce-o fi ea, n-are predicat. Verbele: curgând, secerând, nebănuind aparţin Modului Gerunziu, un mod nepersonal. Verbele la modurile nepersonale nu pot forma predicate.

 

3. ASOCIERI IMPROPRII DE CUVINTE

– „peste crestele / cele ecvestrele(p.28)

(ecvestru, adj. = de călăreţ, călare)

– „să-mi ling rănile / mai personalele (p.29)

( personalele = trenuri de pasageri care opresc în mai toate staţiile)

– „e puiul meu prin viaţă / un bulgăre de schismă(p.37)

( schismă = separare formală a unui grup de credincioşi de o

comunitate religioasă)

– „Precum un fiu etanş” – nelegitim” (p.52)

(etanş = ermetic)

– „Drept pentru care femeile mele / Mă devoră: prin menestrele(p.57)

(menestrel, s.m. = cântăreţ ambulant din Evul Mediu)

 

4. EXPRESII IMPROPRII LIMBII ROMÂNE

– „nimeni mai credea” (p.31)

– „să bat în retur” (p.30) (corect: În retragere)

– „La sfârşitul lui drum” (p.40)

– „Un zeu desculţ care se nu mira” (p.66)

– „patria-i convivă” (p.79) (Conviv = comesean).

– „cu-n ciur în subsuoară” (p.79) (corect: la subsuoară).

-„Prospectatorii propun prospecţii” (p.86)

– „Inodorizând solfegii” (p.94) (inodor = fără miros)

– „Lângă lucid mă aşez voluntar” (p.108)

– „Pe ringuri de amin” (p.111) (Amin, inter. = Adevarat! , Aşa să fie!)

– „E lanţul care nu l-am ştersul” (p.112)

 

5. CUVINTE SCRISE GREŞIT

– „stalagnitele” (p.27)

-„blesfemiatoare” (p.33)

– „Idulgenţi” (p.39)

– „aurorit” (p.59)

– „denetemut” (p.59)

– „galopedând” (p.69

– „ideie” (p.76)

-„în flori de salomeie” (p.107) (corect: salomie)

. „eccae” (p.112)

 

Concluzia? Poetul George Filip este corigent la limba română.

 

P.S.:

 

Cu stupoare am descoperit, pe pagina colaboratorilor, că numele meu figurează ca fiind cel al redactorului şef, cel care a acceptat ca manuscrisul să fie dat la tipar. Fals în acte! Însuşire frauduloasă de identitate! Caz care, în anumite circumstanţe, poate deveni penal!