Author Archives: Sanda Nicucie

Ultima toamnă

Sanda Nicucie 

 

E-o toamnă de vis, speranţă mai este…
În palme îmi cresc nebun crizanteme.
Iubesc cum n-a fost, nici vis sau poveste.
Prin frunze ce cad, las gând să te cheme.

E-o toamnă de vis, dar e ultima toamnă…
Mâine va ninge şi vom plânge-amândoi.
Sărută-mi, de poţi, crizantema din palmă,
Când încă nu-i iarnă în suflet, în noi.

Iubesc cum n-a fost nici vis, nici poveste…
Nici mâine, la fel nu va fi – Eu o ştiu.
E-o toamnă de vis, speranţă mai este…
Pe frunze, pe cer, pe ape – îţi scriu!

Sărută-mi, de poţi, crizantema din palmă
E-o toamnă de vis, dar e ultima toamnă…

11 Noiembrie 2006

Destin de iubire

Sanda Nicucie 

 

 

Azi legile lumii nescrise
dau vieţii şi nouă de ştire,
e totul posibil …. în vise
posibil e tot în iubire.

Mă-nchin cu ideile toate
şi gândul prin iaduri mi-l trec
ştiind şi sperând că se poate
iubind, mai uşor, să mă plec!

Mi-e viaţa speranţă şi vise,
iar versul mi-l simt azi destin,
în legile lumii nescrise…
poţi face prea mult din puţin.

Stăpân peste lume o clipă,
şi rege pe gând şi idei,
pe-un umăr tu porţi o aripă…
şi zboruri din viaţă îţi iei.

Cum toate ce sunt îmi dau veste
pe iarbă, pe stele şi foc.
trăiesc cum n-a fost – o poveste…
doar fiindcă exişti… Ce noroc!