Atât de sfioasă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 3,00 din 5)
Loading...

Carmen Molnar

Iubite,
lasă-mă să muşc din tine
am îmbătrânit atât de sfioasă

Prea-i multă ninsoare de vise…
ne aşezăm mereu cuminţi pe bordură
îmi strângi mâna şi scriem poveşti de dragoste
apoi ridici ochii albaştri
şi vânt spălat de ploi îţi tremură-n pleoape
scuturându-şi vuietul în sângele meu
eu pipăi piatra rece
şi degetele-şi pun dorinţe ameţitor de dulci

Aş putea fi copac
cu trupul două rădăcini
să număr încet fiecare secundă
s-o recompun atent din bătăi ale singurei inimi
dar strânge-mă-n braţe
şi nu mă mai lăsa

Dumnezeule
îmbătrânesc atât de sfioasă!

Acest articol a fost publicat în numărul 2

2 răspunsuri

  • mi-a placut mult acest text. regasesc aici o voce poetica hotarata, nitel sfioasa. este un text bun, ai firesc anume de a afirma versul, il spui cu usurinta si simplitate. asta conteaza mult,
    medeea

  • Prea multă-i ninsoarea de vise. Sper că mai visezi iar dacă o mai faci ne spune şi nouă. Te aşteptăm



Lăsaţi un răspuns