Ars tomnae
Emil Fanache
Cuvinte înşirate pe filele nescrise
Ca picurii de ploaie pe străzi şi pe alei
Condeie dezgolite şi violete vise
E frig pe albe file şi toamnă în idei.
În jur vuiesc şiroaie apatic acordate
Molatic mângâiate de-arcuşul unei brize
Se nasc picturi obscure pe pânze şifonate
“Ferestre înecate”, “Poet cuprins de crize”.
Purtând pe chip o mască, cu strai de frunze frânte
Ridică din suflare-i pe tragicul Eschil
Trăgându-se cortina prin ploile mărunte
Pământul îşi începe spectacolul umil.





Nu pot să cred că ţie, tinereţe, îţi este frig şi toamnă în idei!!!
Mie ce să îmi mai fie?
Este doar o stare, o impresie. Cine ştie cine te-a făcut să simţi aşa?
Cu drag,
Mariana Tănase
Versurile reprezinta stari de moment… Si nu tineretea sufera d frig si toamna in idei ci mai degraba muza, un apus apropiat al acesteia…
Multumesc de trecere si com…
Ialin