Mădălina Rascarache

Ne plimbăm
cu barca
pe luciul
spumei de cafea…
şi vâslim,
fără să privim
în urmă,
prin găurile
negre
ale tutunului.
Acum…
ajungem nicăieri
şi suntem
prinşi
cu roşu
de fundele
cercurilor vicioase
pe care le împărţim;
Ne împletim
viciile
în fire
de frustrare
şi uităm
de noi,
regăsindu-ne
prin lume,
prin mirosul
de negru,
prin ceaţa
de neputinţă…
Plutim
deluzoriu
printre crengile
viciilor noastre
şi ne bate
vântul discriminării.
Degeaba…
în zadar
ne legăm
de suflet
gheare de speranţă,
în jocul
în care am intrat,
nu este apă…