Maria Tirenescu 

Printre nuci şi plopi,
casa bunicilor mei.
Pe malul Izei,
topile de cânepă
şi moara la apă… 

Măceşe roşii
printre frunze galbene
şi crengi uscate.
Ca-n broderia mamei
pe şervetul pentru ceai… 

Plimbare în zori…
În grădina bunicii
se coc merele roşii.
Deasupra Măguricei,
zâmbeşte soarele. 

Sfârşit de toamnă.
Sub gheaţă, frunze şi flori,
deasupra, cerul,
ca o floare albastră,
atrage privirile. 

Ca o căciulă
peste casa părintească,
prima zăpadă.
Brazii de pe Pietrosul
îşi leagănă ramurile. 

Pisica toarce
în şezlongul bunicii.
Soarele apune…
Peste munţii din Săcel
cad ultimii fulgi de nea. 

Bunica îmi dă
cel mai mare măr roşu.
Dar când mă trezesc,
nici bunică, nici măr…
Doar amintirile…