Oana Dumitrescu

Am uitat. Am uitat să mai fiu măcinat de
tristeţe sau de bucurie. Am căscat şi dimineaţa, şi la amiaz’..
Seara, când artificiile îi mai
luminau bărbia şi faţa, căscam
împreună. Asta am învăţat cel mai bine
să facem – execuţia este perfectă,
trosnetul fălcilor este în tandem …

Ierburile şi vântul printre frunze inventate cândva de noi sunt pământ
de flori. Iar eu stau aici şi-mi răsucesc pe toate
părţile carcasa. Şi atât.