Vrăjitoarea

Bate vântul. Ninge. De toate…
Uşa, pe care niciodată n-o închizi cum trebuie,
loveşte cu putere în miezul nopţii.
Toate acestea mă fac să cred că tu eşti vrăjitoarea
care îmi intră în vise,

care îmi intră în carne şi-n oase,
ca serul nemilos din seringa de plastic.

Uite,
câteva picături pe jos,

apoi totul în vene.

Naivitate

Prin liniştea mea aleargă în fiecare seară
o mie de mustangi.
Încă mai cred în mâinile tale albe,

încă mai cred în visele noastre fondante.

Am să trag ca de fiecare dată cearceaful peste mine
şi o să-mi astâmpăr aceste porniri
cu o doză simplă de iluzii portocalii.

A venit toamna!
Să-mi trag adânc în piept naivitatea!

Rana

Cunoşti o ranã,

o inviţi la tine acasã.
Îi spui fã-te comodã!
Şi nu-ţi mai vine s-o laşi sã se vindece…

Nici nu mai ştii cum trec zilele,

nici nu mai ştii.

Fabrica de statui

În inima ta se frământă un ipsos albastru,
se nasc statui cu ochii închişi.

Sunt printre ele?

Nu sunt?…

Autorul, Costin Tănăsescu, are 36 de ani, locuieşte în Piteşti, scrie poezii de dragoste şi are publicate până în prezent două volume de versuri, “Mi amor” şi “Vrăjitoarea”. Cel de-al doilea volum a văzut lumina tiparului în luna august 2007, la Editura Brumar.