Silviu Someşanu

Ca un curcubeu prin lacrima ploii
am colorat imaginea ta
şi-ţi modelez sufletul,
ne-am dus smeriţi în vâltoarea cuvintelor
sunetele ne-au vindecat auzul
şi am început să fredonăm
din silabe iubirea.

Ne-am culcat lângă ferestra lunii
razele ni s-au înstelat
şi visele…

te înţeleg deasupra însingurării
şi te presar cu petale pe gânduri,
alungi somnul
până noaptea te-nfăşoară
în faldurile tăcerii.

Panciu 1985