Bogdan Nicolae Groza

această colosală invenţie – osul -
care nu se sparge precum sticla
care nu sfâşie carnea precum hiena
care nu-şi face sieşi rău
care nu moare când totul e mort -
îşi eternizează discret existenţaosul ştie să fie ferm şi să nu şovăie
osul ştie să fie calm ca un sfânt pictat pe icoane
osul poate să se rupă brutal dureros brusc
dar să nu se îndoaie niciodată
osul ştie să fie pentru că e
osul ştie că e pentru ca să fie
are verticalitatea neştirbită
chiar când stă pe orizontală

pactizează cu cuţitul până la un punct
pactizează cu linia continuă până la o virgulă
pactizează cu carnea până la piele
pactizează cu gândul până la frunte

această colosală inventie – osul -
îşi (în)toarnă măduva-n nemurire
sângele se hrăneşte din os
mâna se mişcă din os
timpul se citeşte prin os
osul se naşte pe el însuşi din os
trecerea prin lume se dovedeşte prin os

zeiţo, această colosală invenţie
te-a adus la mine, te-a adus
din mine provii. provii ca o mărturie a vieţii…
ah, femeie! din os tandru de coastă eşti făcută
os fără de care trupul meu n-ar putea fi întreg

femeie din os, cu trup de os moale
îmi închizi ochii într-o aţipeală dulce
sub două dimineţi apatice
şi mă trezeşti apoi mai încolo
când deja ajung la vârsta de os
a epocii de os
din care-mi culegi scheletul filiform
pentru a mă îngropa
în pământul tău reavăn
spre o altă renaştere

astfel oasele mele – aceste colosale invenţii -
se vor esenţializa într-un fluier sau altceva
mult mai înalt şi mult mai pur
un fel de sunet
nici cântec nici şoaptă
al unei iubiri
dezosificate
de celălalt

2 comentarii la “Această colosală invenţie”