…..

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––-

Cu timpul
din conul inimii mele
se-nalţa la-nceput doar un lujer subţire
şi-apoi trunchiul înaltului pin
cu umbra sa deasă parcă mohorâtă
agăţând în acele sale până şi cerul
asemenea umbrei tatălui meu.
Şi-n timp ce ea tot mai mult mă cuprinde
eu cea care sunt
mă micşorez tot mai mult
până când ajung doar cât Degeţica.

Cu timpul
din conul inimii tale
se-nalţă la-nceput un lujer suţire
şi-apoi uriaşul trunchi de baobab
cu voluptoasele-i rotunjimi
în care toată seva pământului
dimprejur o ascunde
asemenea umbrei mamei tale.
Şi-n vreme ce tot mai mult ţi-acoperă
privirilor cerul
tu cel ce încă mai eşti
te micşorezi tot mai mult
până-ajungi doar cât Tom Degeţelul.

Cu timpul creşte spaţiul haotic între noi
într-un reflux perpetuu
în care-i tot mai greu să desluşeşti
ce-a fost şi ce a mai rămas din noi.

Şi pentru că mi-ai uitat căldura şi zâmbetul
şi pentru că ţi-am uitat seninătatea şi-nţelepciunea
încercăm să ni le reamintim
mărunte cuneiforme scrijelind peste udul nisip.

Ca pescăruşii ce-şi lasă amprenta trecerii
citită de lumină până când urmatorul val
se sparge de ţărm.

Acest articol a fost publicat în numărul 41

Lăsaţi un răspuns