Ovidiu Oana

mi-a ruginit pământul la picioare
de morţi de frunze ninse din înalt
un roşu ce-i desprins parcă din soare
se mută-n mirişti puse pe asfalt

trecute prin culori de curcubee
la vremea rânduită prin vecii
se scurg plutind spre locul din alee
în ritmuri de dansate simfonii

aici se înfrăţesc ca-ntr-o pocladă
schiţată de un pictor inocent
expusă doar ca lumea să o vadă
într-un sfârşit de toamnă decadent

cât timp mă străduiesc şi prin cuvânt
eu plâng această tristă adunare
apar în zbor rafalele de vânt
mişcându-le în marea de culoare

şi-mi lasă adiere în ureche
- nu plânge că se duce timpul cald!
căci frunze în culorile pereche
renaşte-vor în tonuri de smarald

Din volumul “Surori metrese timpului”, Editura ANAMAROL, 2006

Un comentariu la “Mi-a ruginit pământul la picioare”