Nu știu ce sunt

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 4,80 din 5)
Loading...

============================================

Nu știu de-s pasăre sau nor,
Nu știu de zbor sau de plutesc,
Știu doar că sunt un trecător,
Știu doar să cânt și să iubesc.
Chiar dacă alții nu mi-o cer și mă privesc ne-ncrezători,
Știu doar că trebuie să iert, să dăruiesc și să iubesc
Fiindcă-n lumea asta mare sunt…
Doar o umbră trecătoare.

Scrisoare pentru bunica

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 4,50 din 5)
Loading...

===============================================

Azi, ţi-am scris, bunică dragă, „carte”, pe a ta adresă
Mesaj tainic în cuvinte plăsmuite-n miez de noapte
O să mi te liniştească, o să-ţi fie recompensă
N-am putut s-ajung la tine, rătăcitu-m-am prin şoapte.

Inima mi-e curcubeu şi ţi-am picurat culoare
Ca să-ţi ţină loc şi cald pentru lunga-mi absentare
Sufletul îţi pun în rânduri de iubire, în scrisoare,
Lacrimile-ţi sunt sub gene, ştiu… fii înţelegătoare.

Căci nectar de mângâiere-ţi va sosi curând în prag
Locul meu va ţine „cartea”, până eu o să apar
Voi sosi, mă crede, bună, şi-o voi face cu mult drag
Chiar dacă-n ultima vreme, vin mai rar şi-apoi dispar…

Să citeşti atent, măicuţă, despre toate eu ţi-am scris
(Curând voi veni acasă, aşa cum şi tu ai vrea)
Căci, ţesută în cuvinte, doar iubire ţi-am trimis
Ce-aş dori să stau cu tine, buna mea, de-a pururea!

Printre valuri de iubire tu mi-ai fost adesea-n gând,
Dorul ţi-am păstrat în suflet ce de tine e flămând
Doar citind vei înţelege din scrisoarea mea, plângând,
Căci pe-o lacrimă uscată-ţi scriu acuma, surâzând.

Mi-au rămas în suflet ruguri, tainele vrăjite-l poartă
Către casa părintească îmbrăcată-n strai de vise,
Drumul vieţii nu se ştie, căci e hotărât de soartă,
Dar păstrez cu drag, bunico, boabe de-amintiri aprinse.

 

În așteptare

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 4,71 din 5)
Loading...

==========================================

Am obosit să mă tot rog și să aștept,
În timp ce tu îți continui drumul…
Și chiar de fericire nu strigă al tău piept,
Tu n-ai fost nevoit să îți stingi fumul.

 

N-ai fost în ape negre și nici pe sub pământ,
Nu ai trudit trăind și pentru alții…
Nu ți-ai dorit să știi nimic despre Cuvânt
Și ți-ai făcut avere ca pirații!

 

Eu te cunosc prea bine, tu nu cunoști nimic
Și nici n-ai vrut să afli adevărul…
Ai vrut să stai comod și să rămâi tot mic,
În timp ce eu, urmându-mi mereu zborul

 

Am obosit să cred ce nu există,
Să fiu atât de mare într-un mic…
Să tot continui urmărind o pistă,
A unui zbor prin care mă complic.

 

Nimic în sine nu e stabil și clar,
Să fie definit, știut și neclintit…
Încât să îți dorești același iar și iar,
Obositorul plan cu care te-ai mințit.

 

Tu, pe o alee… cu tine tot certat.
Eu, pe drum de seară… în zbucium și speranță.
Destinul nostru nu-i scris a fi aflat,
Decât când vine vremea să-nceapă noua viață.

 

Privim ca spectatorii cum viața se tot scurge,
Privim și prea puțin participăm la piesă…
Și filă după filă se tot duce,
Iar noi tot așteptând pe prinț, ori pe prințesă…

Final în curcubeu

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,50 din 5)
Loading...

 ===============================

 

O undă doar ne mai desparte,
O mică zbatere,  un dram de vânt.
Sau poate doar un val răsfrânt…
Războinic al luminii neînfricat,
Ce te reţine-acuma oare
Să reporneşti din nou la drum?

 

Asemeni fluturelui efemer,
Stau zâmbet colorat în soare.
Şi-atât cât voi putea să sper,
Te-aştep pe ţărmul meu de mare.
Tu, drag cărunt, mă vei găsi uşor
Plutind ghiduş lângă un puf de nor.

 

Şi inimile ni se vor atinge
În timp ce umbrele se potrivesc,
Umăr pe umăr, sânge peste sânge,
Şi-apoi picior peste picior.
Eu, muza ta-ndelung sortită,
Mă voi curba-nsfârşit multicolor.

Cine sunt eu?

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

===========================

Mă întregesc doar eu cu mine
S-ascund lipsul de viață
În suflet zac ruine
Ca dintr-o altă viață

Cunoști tu oare viața mea
Cea dincolo de trupu-mi
Ce stă sfidând alăturea
Să nu cumva să murmuri?

E dulce otrava îndulcită
Scăldată-n gust de miere,
Iar lumea aleargă păcălită
Orbită de plăcere

Și grabnic fură lacom gustul
Cel îmbibat în lacrimi
Se-ntinde ocean lugubru
De adormiți în patimi

Deznodămând de necurmat
Mai natural ca frunza
Pe nimeni nu lasă mirat
De cei ce-au urmat muza

Acum tu știi cine sunt eu
Dar nu vei știi nicicând
Tu poți afla numele meu
Un suflet muribund

Și dacă afli într-o zi
Ce înăuntru-mi crește
Să scrii mai multe poezii
Și mintea-mi dezvelește

Am așteptat…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,50 din 5)
Loading...

=================================

Tată! Ieșind, pe poartă m-ai privit
Adânc în ochi și mi-ai zâmbit
Senin ca cerul blând de vară,
Iar ochii mei… înlăcrimară.

 

Lung te-am privit și-am așteptat,
Diseară din nou să calci în prag,
Să te primesc cu zâmbet larg
Și să mă prind de al tău braț.

 

Dar așteptarea a dura,
Căci veci n-ai mai călcat în prag,
N-ai mai zâmbit, n-ai mai oftat,
Nici fruntea nu mi-ai mai sărutat.

Neamul lupesc

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

=====================================

Mutul îndemn de a sparge carapacea e-n tine,
Te-a cuprins în ceasuri secrete pur line.

Nu mă mai trezesc din somnul parcelat cu vis,
Străine îmi sânt căile spre bunul paradis.

Mă învârtoşez în coşmaruri de real şi stele,
Martiri îmi par zburătorii din vad şi din iele.

În dreptate cu aripi de cald înger sosesc
Cei ce nu se-nclină decât neamului sur, lupesc.

Cojoace miţoase adună din strungă şi sihlă,
Doi brazi spre ceruri se întind pe drum şi umblă.

Prin hore de soare ne-ntindem pe braţe ca vara,
Străpungem pământul cu tălpile-n frumoasă ţara.

În Mehedinţi se-apleacă la rânză de şasezeci de dinţi
Lupi cu blana matură cu prinţi rău împricinaţi.

Oratorii de brazi se aud în depărtări alunge,
Mugur îngheţat din străfund ne vajnic străpunge.

Tunând din vechi lumi, Zalmoxis curat ne priveşte,
Spre ţările sale din slavă, cu nevoinţă cântăreşte.

Curbate spaţii în văi marginale sânt gazde
Pentru noi, cei simpli, din verzi satele bastarde.

Noaptea fărădelegii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Jocuri ale iubirii pe cerul înstelat decad,
De patimă, ură şi răutate degenerează,
Cu sacre vase de porţelan galben plec la viu iad,
Tot vaietul dragostei pierdute se îngustează.

În capul cetăţenilor subpământeni vin seceri
De mei şi colilii spulberate de urgie şi gând,
Secerătoare pe pajiştile iad cu martori.
Dorim să stăm cu credincioşii în nestăvilit rând.

Pe poarta orfică nu intră oricine ar vrea,
Ci sumă de paşi nebuni şi de tresărire;
Armate de Orfei groşi la trup vor din râu să bea,
Din apa Lethei la învierea din durere.

Spun vorbe meşteşugite şi fără rost între ei,
Ocheade de zeu printre vase de lut, fier şi sare,
Straie aurite pe pieptare de boi daurei,
Ne pun în capătul stânilor de dor si visare.

Prin pomi de liliac nou am păşit cu greu şi amar,
Să-mi aflu Orfeul din arhei şi pom de liliac,
Prin palme de slavă din nor am primit Chi-ul în dar,
M-am îmbrăcat în noul şi de vânt curăţat, alb comănac.

În borta de vulpe am stat ani şi ani pentru a fi,
Renaşte în verde cerb nebiruit, greu alăptat,
Vorba mi-a fost îngălbenită de Orfei zografi,
În lup, iepure şi leu m-au preschimbat şi îmbrăcat.

Simţim adesea greul prin copaci înmuguriţi,
Orfeii din noi se luptă în spete şi capete,
Sânt zbateri si iureşuri de zmei învârtoşaţi,
În moarte Atlas ne cere să-i dăm drept de cetate.

Ce este fericirea?

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Nu știu ce-i fericirea, dar cine știe oare?
Cine-a gustat din fructu-i când dulce, când amar?
Căci mulți mi-au spus acestea,
Dar cine știe doar…
Că-n viața asta-s clipe când totul ți se pare
Că trece-atât de greu, când nu știi cum să faci
Să îți găsești o cale cu tine să te-mpaci.

Sufletul din pietre

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Golul dintre punctele de respir
dispare
printr-o linie care le uneşte.

Fruntea săpată de văi,
greierii neobosiţi din urechi
ne sporesc nesiguranţa.

În aer vântul furtunii
striveşte sunete bolnave
şi naşte cântecul,
la răspântii de drumuri
palmele bântuite de linii
îşi citesc destinul.

Ochii se înduioşază
de lacrima de sare pe obraz,
sufletul cald din pietre
absoarbe puterea unui zeu
în crucea voinicului
desenată pe piept
de strămoşii daci.